DECIZIE Nr.
1350 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 si art. 34 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 817 din 7 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella
Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Bonconfection" - S.R.L. din Botoşani în
Dosarul nr. 1.488/239/2009 al Judecătoriei Hârlău.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie
2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.488/239/2009, Judecătoria Hârlău a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
31 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Societatea Comercială
„Bonconfection" - S.R.L. din Botoşani într-o cauză având ca obiect
anularea unui proces-verbal de contravenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de
lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind
dreptul la apărare, deoarece contravenientul nu are posibilitatea să îşi
construiască o apărare eficientă, existând un evident dezechilibru între
poziţia procesuală a organului constatator şi poziţia procesuală a
contravenientului, motiv pentru care majoritatea plângerilor sunt respinse de
instanţele de judecată. Astfel, art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
prevede că împotriva Procesului-verbal de contravenţie se poate face plângere,
însă plângerea părţii vătămate poate privi doar despăgubirea, iar plângerea persoanei
căreia îi aparţin bunurile confiscate poate privi doar măsura confiscării.
Totodată, art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementează procedura
de soluţionare a plângerii, impunând un anumit mod de administrare a probelor,
precum şi de analizare a sancţiunii aplicate.
Judecătoria Hârlău consideră
că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale
privind garantarea dreptului la apărare, de care petentul poate beneficia fără
nicio îngrădire.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 şi art. 34 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textele legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 31: „(1) Impotriva
Procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se
poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării
acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în
ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate,
altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura
confiscării.";
- Art. 34: „(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă
aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe
celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice
alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi
temeiniciei Procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii
stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a
soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la
comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea
recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în
fata instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege
menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dreptul la apărare, ca drept fundamental consacrat de art. 24 din
Constituţie, se referă, în sens larg, la totalitatea drepturilor şi regulilor
procedurale ce permit părţilor să se apere, prin dovedirea nevinovăţiei lor, şi
să conteste acuzele ce li se aduc. Art. 31-34 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 reglementează procedura de contestare a Procesului-verbal de
contravenţie. Or, contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea constată că
textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale care
consacră dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, stabilind posibilitatea
părţii vătămate prin procesul-verbal de contravenţie de a face plângere în ceea
ce priveşte despăgubirile, respectiv a celui căruia îi aparţin bunurile
confiscate, altul decât contravenientul, în ceea ce priveşte măsura
confiscării. Totodată, instanţa de judecată ascultă pe cel care a făcut
plângerea şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat,
administrează „orice alte probe prevăzute de lege", necesare în
vederea verificării legalităţii şi temeiniciei Procesului-verbal, şi hotărăşte
asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii
confiscării.
Prin urmare, Curtea constată că atât contravenientul,
cât şi partea vătămată ori persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate
beneficiază de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi ale
dreptului la apărare.
Cât priveşte celelalte aspecte invocate de autorul
excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la motivele respingerii
plângerilor de către instanţele de judecată, Curtea constată că acestea nu
reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Bonconfection" - S.R.L, din Botoşani în
Dosarul nr. 1.488/239/2009 al Judecătoriei Hâriău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean