DECIZIE Nr. 135 din 5 noiembrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 345 din 17 decembrie 1996
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Simion Nicolae impotriva
Deciziei nr. 44 din 24 aprilie 1996, prin care Curtea Constitutionala a respins
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/1994
pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele
suprafete locative.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 29 octombrie 1996 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 5 noiembrie 1996.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Curtea Constitutionala a respins
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/1994
pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele
suprafete locative.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut in esenta urmatoarele:
- prevederile art. 5 din Legea nr. 17/1994, care excepteaza de la
prelungire contractele de inchiriere in situatiile in care intre proprietar si
chirias exista litigii avand ca obiect schimbul prevazut de art. 64 din Legea
nr. 5/1973, nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Constitutie, cetatenii sunt egali in fata
legii si a autoritatilor publice, fara privilegii sau discriminari. In art. 4
alin. (2) din Constitutie sunt prevazute criteriile ce justifica considerarea
ca discriminatorie a unei masuri: rasa, nationalitatea, originea etnica, limba,
religia, sexul, apartenenta politica, averea sau originea sociala. Faptul ca,
datorita unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge in situatii
defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, nu
reprezinta discriminari care sa afecteze constitutionalitatea textelor
respective;
- propunerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate de a se
reglementa punerea la dispozitia chiriasului a unei suprafete cu acelasi regim
juridic, in cadrul proprietatii de stat, nu poate fi primita de Curtea
Constitutionala, deoarece, daca ea ar conditiona astfel constitutionalitatea
textului, ar face in esenta opera de legiuitor pozitiv;
- "schimbul fortat" nu poate fi nici el calificat drept
neconstitutional, deoarece el reprezinta o masura de reintregire a atributelor
de proprietate, care opereaza sub autoritatea justitiei, instantele fiind
libere sa pronunte orice hotarare pe care o considera temeinica in raport cu
probele administrate in cauza.
Impotriva acestei decizii Simion Nicolae a declarat, in termen legal,
recurs motivat, sustinand, in esenta, urmatoarele:
- prevederile art. 5 din Legea nr. 17/1994 incalca principiul egalitatii
cetatenilor, stipulat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, in sensul ca
"unii chiriasi beneficiaza de prelungirea contractelor de inchiriere
<<de drept>>, iar altii sunt la cheremul proprietarilor, care-i pot
forta, in temeiul art. 64 din Legea nr. 5/1973, sa se mute unde doresc
acestia". Aceasta inegalitate se rasfrange si asupra dreptului de cumparare,
rezervat celor din imobile proprietate de stat, interzis celor din locuinte
apartinand proprietarilor particulari;
- textul de lege a carui exceptie de neconstitutionalitate a fost invocata
ar fi fost constitutional, in opinia recurentului, daca chiriasilor li s-ar fi
pus la dispozitie suprafete locative cu acelasi regim juridic ca cel anterior,
adica un spatiu "la stat".
CURTEA,
examinand decizia atacata in raport cu motivul de recurs invocat, cu
prevederile Constitutiei, ale art. 5 din Legea nr. 17/1994 si ale Legii nr.
47/1992 si vazand raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si
concluziile reprezentantului Ministerului Public, retine urmatoarele:
Prin Legea nr. 17/1994 au fost prelungite pe o perioada de 5 ani
contractele de inchiriere privind unele suprafete locative cu destinatie de
locuinte, indiferent de proprietar, supuse normarii si inchirierii conform
Legii nr. 5/1973, aflate in curs de executare la data legii respective.
Articolul 5 - criticat de recurent - excepteaza de la prelungire situatiile
in care intre proprietar si chirias exista litigii avand ca obiect schimbul
prevazut de art. 64 din Legea nr. 5/1973.
Recurentul Simion Nicolae sustine ca prin acest text se incalca principiul
egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, stipulat de
art. 16 alin. (1) din Constitutie, in sensul ca "unii chiriasi beneficiaza
de prelungirea contractelor de inchiriere <<de drept>>, iar altii
sunt la cheremul proprietarilor, care-i pot forta, in temeiul art. 64 din Legea
nr. 5/1973, sa se mute unde doresc acestia".
Aceasta inegalitate, sustine recurentul, se rasfrange si asupra dreptului
de cumparare, rezervat celor din imobile proprietate de stat si interzis celor
din locuinte apartinand proprietarilor particulari. In opinia recurentului
textul de lege invocat ar fi fost constitutional, daca li s-ar fi pus la
dispozitie suprafete locative cu acelasi regim juridic ca cel pe care l-au
avut, adica un spatiu "la stat".
Critica adusa de recurent sub acest aspect este neintemeiata. Este de
principiu ca egalitatea in drepturi nu inseamna aplicarea aceluiasi regim
juridic unor situatii diferite. In acest sens, in practica instantei de
justitie constitutionala s-a decis, in mod constant, ca principiul egalitatii
in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care,
in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci,
dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
In speta, legiuitorul a fost liber sa reglementeze prelungirea contractelor
de inchiriere in curs de executare, pentru o perioada de timp, cu mentiunea
expresa, cuprinsa la art. 1, "indiferent de proprietar". Asadar, inca
din primul text al legii, noua reglementare isi legitimeaza caracterul sau
perfect echitabil, de natura a nu favoriza posibile discriminari. Exceptia
instituita prin art. 5 din Legea nr. 17/1994 si criticata de recurent se
intemeiaza pe un aspect concret, si anume existenta unui litigiu intre
proprietar si chirias, avand ca obiect schimbul prevazut de art. 64 din Legea
nr. 5/1973. Prin schimbul de locuinte prevazut de acest articol se asigura ca
proprietarul sa se poata muta in locuinta sa in conditii in care chiriasului,
potrivit legii, i se ofera o alta locuinta corespunzatoare. De aceea, pe de o
parte, in aceasta situatie obiectul contractului de inchiriere fiind modificat,
solutia prevazuta de art. 5 din Legea nr. 17/1994 este fireasca, altminteri
schimbul de locuinte permis de art. 64 din Legea nr. 5/1973 ar fi devenit, sub
aspect juridic, imposibil. Pe de alta parte, chiriasul care se muta in locuinta
oferita, conform legii, de proprietar, nu se poate sustine ca ar fi discriminat
fata de chiriasul din locuinta proprietate de stat, din moment ce in noua
locuinta in care se muta are aceeasi conditie juridica de chirias cu aceea din
locuinta din care s-a mutat. Aceasta conditie a fost acceptata de chirias cand
a incheiat contractul de inchiriere.
In ceea ce priveste faptul ca reclamantul ar fi oferit paratului un spatiu
corespunzator sau ca, in urma Deciziei civile nr. 2.784/1995 a Curtii Supreme
de Justitie - Sectia civila, reclamantul si-ar fi pierdut calitatea de
proprietar al imobilului in discutie, acestea constituie probleme aflate in
competenta exclusiva a instantei de fond. Potrivit Constitutiei si legii sale
de organizare, Curtea se pronunta numai asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, si nu ii revine atributia
sa solutioneze pe fond litigiul. De asemenea, potrivit art. 29 din Regulamentul
de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, aceasta statueaza numai
asupra problemelor de drept. In acest sens este si jurisprudenta Curtii
Constitutionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 34 din 27 aprilie 1994, ramasa
definitiva prin Decizia nr. 79 din 14 iulie 1994, publicate in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994.
Pentru motivele aratate si vazand dispozitiile art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art.
26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Simion Nicolae impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 44 din 24 aprilie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 5 noiembrie 1996.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Maria Bratu