DECIZIE Nr.
1340 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 248 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 852 din 9 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 2481 din
Codul penal, excepţie ridicată de Anica Câmpan şi Emilia Roman în Dosarul nr.
5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.381/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146
şi art. 2481 din Codul penal, excepţie ridicată de Anica Câmpan
şi Emilia Roman într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor
prevăzute la art. 248 şi art. 2481 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate încalcă prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie şi pe cele ale
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei de un
prejudiciu eventual, care urmează a fi stabilit de instanţa de judecată
ulterior actului de sesizare a instanţei, iar prin aceasta norma de incriminare
nu satisface exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate.
Tribunalul Cluj - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate din Codul penal sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 146 şi ale art. 2481 din Codul penal,
cu următorul cuprins:
- Art. 146 - Consecinţe deosebit de grave: „Prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau
o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau
oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice.";
- Art. 2481 - Abuzul în serviciu în formă
calificată: „Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe
deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 51a 15 ani şi interzicerea
unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de
nevinovăţie şi principiul legalităţii pedepselor şi art. 73 alin. (3) lit. h) privind
domeniul de reglementare a legii organice. De asemenea, autorul excepţiei
consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 şi art. 7 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la dreptul la un proces echitabil şi la principiul legalităţii pedepselor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 2481 din
Codul penal, raportate la prevederile art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3)
lit. h) din Constituţie şi la ale art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr.
255/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4
aprilie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul art. 2481
din Codul penal oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i
se adresează să înţeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor.
Totodată, prin Decizia nr. 343/2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a
constatat constituţionalitatea prevederilor art. 146 din Codul penal, raportate
la prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie şi la
cele ale art. 6 din Convenţie. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat frecvent şi
constant că, „într-o societate democratică în sensul Convenţiei, dreptul la o
bună administrare a justiţiei ocupă un loc atât de important încât o interpretare
restrictivă a articolului 6 paragraful 1, referitor la dreptul la un proces
echitabil, nu ar corespunde scopului şi obiectului acestei dispoziţii" (cazul
Delcourt împotriva Belgiei, 1970). Pe de altă parte, însă, nici din
cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate
desprinde concluzia că aplicarea cerinţei „procesului echitabil" ar trebui
să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în
materii din câmpul dreptului substanţial.
Totodată, Curtea a reţinut că, având în vedere că în
speţă nu există o hotărâre judecătorească definitivă, nu poate fi reţinută nici
critica referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie, privind
prezumţia de nevinovăţie, care prevede că: „Până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată
nevinovată."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146 şi art. 2481 din Codul penal, excepţie
ridicată de Anica Câmpan şi Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al
Tribunalului Cluj - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean