Anunţă-mă când se modifică Fişă act Comentarii (0) Trimite unui prieten Tipareste act

Decizia Nr.134 din 07.03.2019

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala a Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 810 din 07 octombrie 2019



SmartCity1

Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.333/318/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.411D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.412D/2018, nr. 1.413D/2018, nr. 1.414D/2018 şi nr. 1.651D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti, de Societatea Sensiblu - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, de Mădălin Călinoiu şi de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 3.684/318/2016, nr. 16.018/225/2016, nr. 22.556/215/2016 şi nr. 13.246/318/2015 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 1.586D/2018 şi nr. 1.587D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă şi a Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie ridicată de Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti, de Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam, Olanda, şi Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.471/325/2015* şi nr. 7.450/30/2016 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, precum şi în Dosarul nr. 2.060D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă privitor la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în limitele de aplicabilitate stabilite prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Annamaria Krecz şi Marius Iosif Krecz în Dosarul nr. 4.478/271/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.4. La apelul nominal se prezintă în Dosarul nr. 1.413D/2018, pentru partea Sensiblu - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, domnul avocat Mihai Rapcea din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar în Dosarul nr. 1.651D/2018, pentru partea Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, doamna consilier juridic Ana Loredana Fotin, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Annamaria Krecz şi Iosif Marius Krecz au depus o cerere prin care arată că susţin excepţia de neconstituţionalitate, solicitând judecarea cauzei şi în lipsă.6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.412D/2018, nr. 1.413D/2018, nr. 1.414D/2018, nr. 1.586D/2018, nr. 1.587D/2018, nr. 1.651D/2018 şi nr. 2.060D/2018 la Dosarul nr. 1.411D/2018.7. Atât părţile prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.412D/2018, nr. 1.413D/2018, nr. 1.414D/2018, nr. 1.586D/2018, nr. 1.587D/2018, nr. 1.651D/2018 şi nr. 2.060D/2018 la Dosarul nr. 1.411D/2018, care este primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Sensiblu - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a luat în considerare Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 atunci când a pronunţat Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018.9. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat deja prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018. Se mai arată că, dacă există aspecte noi care nu au fost reţinute în această decizie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:11. Prin încheierile din 6 septembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 16.333/318/2015, nr. 3.684/318/2016, nr. 16.018/225/2016 şi nr. 22.556/215/2016, şi Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.246/318/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă.12. Prin încheierile din 9 octombrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 4.471/325/2015* şi nr. 7.450/30/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă şi a Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.13. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.478/271/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă privitor la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în limitele de aplicabilitate stabilite prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.14. Excepţia a fost invocată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti, de Societatea Sensiblu - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, de Mădălin Călinoiu, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti, de Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti, Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam, Olanda, Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, precum şi de Krecz Annamaria şi Krecz Marius Iosif în dosare având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor hotărâri pronunţate de instanţele de fond.15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, cu efect obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti, că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţie, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Decizia este obligatorie pentru instanţele judecătoreşti, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.16. Interpretând dispoziţiile legale ale art. 27, ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunţate cu privire la cereri evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv (500.000 lei) iniţiate înainte de publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 nu pot fi atacate cu recurs.17. Or, prin instituirea unui prag valoric, dispoziţiile legale a căror constituţionalitate o critică impun ca numai o parte a cererilor evaluabile în bani, respectiv cele care depăşesc pragul respectiv, să poată fi atacate cu recurs. Aşadar, legiuitorul clasifică cererile evaluabile în bani în cereri de o mică sau mai mare însemnătate, criteriu care nu are un fundament obiectiv şi raţional, întrucât complexitatea unor cauze nu depinde de valoarea acestora, ci de problema de drept dedusă judecăţii.18. Constituţia consacră o protecţie egală a drepturilor, intereselor şi libertăţilor cetăţenilor, indiferent de caracteristicile ori particularităţile acestora; prin urmare, prin pragul impus se produce o discriminare între persoanele care au pretenţii ce depăşesc un anumit cuantum şi persoanele care supun judecăţii cereri de o valoare redusă, fără a se ţine cont de gradul de dificultate şi de complexitate al cauzelor.19. Însă, în instituirea unui prag valoric pentru accesul la recurs, singura justificare invocată de legiuitor a fost lipsa de logistică la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acest argument nu poate reprezenta un motiv obiectiv care să justifice o asemenea măsură, iar faptul că recursul este o cale de atac extraordinară nu conduce la transformarea acestei căi într-una excepţională.20. Aşadar, atât timp cât recursul este reglementat de lege lata, statul este obligat să asigure egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea acestei căi de atac, chiar dacă este una extraordinară, şi nu poate limita accesul la aceasta fără a avea o justificare serioasă şi obiectivă ori să excludă de la acest remediu procesual o categorie de persoane.21. Interpretarea dată art. 27 din Codul de procedură civilă, conform căreia Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 este aplicabilă doar proceselor născute ulterior publicării acesteia, ar genera aplicarea discriminatorie a deciziei în dosarele în care excepţia a fost invocată (dosare iniţiate anterior publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017), iar nu şi în alte dosare aflate în aceeaşi situaţie, în care nu s-a putut invoca excepţia de neconstituţionalitate a textelor legale ce reglementează pragul în cazul recursului.22. În condiţiile în care Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 s-a aplicat în alte dosare începute anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, este firesc ca decizia de neconstituţionalitate să se aplice şi în dosarele iniţiate anterior datei publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României.23. În consecinţă, textele criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât restricţionează accesul la calea de atac a recursului în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii şi pune diferite categorii de cetăţeni în situaţii discriminatorii.24. Exercitarea căii de atac extraordinare a recursului reprezintă o componentă a accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. Măsura restrictivă a pragului valoric este vădit disproporţionată faţă de obiectivul urmărit (acela de a nu bloca activitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), transformând dreptul la recurs într-un drept iluzoriu, nerealizabil. Mai mult, prin instituirea pragului valoric drept condiţie pentru exercitarea recursului se creează o premisă pentru perpetuarea unei practici neunitare la nivel naţional, întrucât poate genera soluţii diferite ale cererilor cu o valoare sub prag (soluţionate în apel de tribunale sau curţi de apel) şi care nu vor fi cenzurate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.25. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul de lege nu instituie un tratament diferit pentru situaţii similare. Se arată că motivele invocate vizează interpretarea dată textului de lege de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, nicidecum vreo critică efectivă privind neconstituţionalitatea textului de lege raportat la cele două texte din Constituţie.26. Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Aceasta arată că eventuala critică de neconstituţionalitate a Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excedează limitelor de competenţă ale Curţii Constituţionale, care poate statua, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, numai asupra unor legi sau ordonanţe ori asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.27. O decizie interpretativă pronunţată de instanţa supremă în procedura prealabilă de dezlegare a unor chestiuni de drept, chiar dacă pentru instanţele de judecată are efecte similare unui act normativ, fiind obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, rămâne totuşi o hotărâre judecătorească de interpretare a legii, neputând fi asimilată unei norme dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, cel puţin din cauza organismului de la care provine şi care nu are atribuţii legislative, ci jurisdicţionale, astfel că deciziile sale nu pot fi asimilate legilor şi nici celorlalte acte normative cu forţă juridică inferioară.28. Cât priveşte conţinutul art. 27 din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază ca acesta nu încalcă niciun text din Constituţie. Textul este inclus în titlul preliminar al Codului de procedură civilă la capitolul III - „Aplicarea legii de procedură civilă", iar conţinutul său are rolul de a asigura caracterul echitabil şi predictibil al procedurii, deoarece stabileşte, în completarea normelor anterioare de la art. 25-26 din Codul de procedură civilă, că, indiferent de modificările aduse legii de procedură în timpul desfăşurării procesului civil, hotărârea dată de instanţă rămâne supusă căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, în acord cu principiul previzibilităţii care trebuie să se regăsească şi în modul de desfăşurare a proceselor civile.29. De altfel, se poate constata că se invocă critici exclusiv cu privire la modul de interpretare şi aplicare a acestuia prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fără a aduce nicio critică de natură concretă legată de conţinutul intrinsec al acestui principiu de procedură înscris în art. 27 din Codul de procedură civilă prin raportare la textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.30. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.31. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă şi Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv art. 27 din Codul de procedură civilă privitor la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în limitele de aplicabilitate stabilite prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."35. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat şi alin. (5) privind respectarea Constituţiei şi a legii, a securităţii raporturilor juridice, precum şi calitatea legii, art. 4 privind nediscriminarea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 30 alin. (6) privind libertatea de exprimare, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, art. 124 alin. (1)-(3) privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1)-(4) privind instanţele judecătoreşti, art. 129 privind căile de atac, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 36. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanţa supremă, sunt neconstituţionale. 37. Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională, aceasta continua să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Curtea a reţinut că o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 38. Curtea a mai reţinut că aceste prevederi constituţionale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituţionale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forţa juridică superioară a normei constituţionale în raport cu normele generale de drept tranzitoriu cuprinse în acte normative cu forţă juridică inferioară (în speţă, Codul de procedură civilă), în acord cu principiul supremaţiei Legii fundamentale cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 39. Totodată, Curtea a mai reţinut că interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, de către instanţa supremă este contrară şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la efectele de ordin constituţional ale deciziilor sale. Prin urmare, Curtea a reţinut că incidenţa efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, dispoziţii constituţionale pe care se întemeiază expresia obligativităţii erga omnes a interpretării şi soluţiei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, care implică obligaţia constituţională a tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii la situaţiile concrete în care normele constatate neconstituţionale au incidenţă (a se vedea şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 40. Invocând jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 61, Curtea a reţinut că art. 147 din Constituţie este, în privinţa normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancţionator. Astfel, în interpretarea acestui text constituţional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta se aplică atât situaţiilor pendinte, cât şi celor ce se vor naşte în viitor, sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie neputând fi condiţionată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Curtea a mai reţinut că, prin interpretarea dată normei legale criticate de către instanţa supremă, prin hotărârea prealabilă pronunţată, contrar celor statuate printr-o decizie a Curţii Constituţionale, Înalta Curte a procedat într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care aceasta trebuie să dea dovadă faţă de jurisprudenţa instanţei constituţionale, a cărei respectare constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept (a se vedea Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, paragraful 50). De aceea, interpretarea dată de instanţa supremă textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară considerentului nr. 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituţional ale deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluţionării instanţelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituţional al valorii obligatorii şi opozabilităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrată de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. 41. De asemenea, Curtea a mai reţinut că, având în vedere că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui control de constituţionalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituţionale incidente, în speţă principiul neretroactivităţii legii civile, echivalează cu încălcarea competenţei specifice exclusive a instanţei de contencios constituţional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală. În acest sens, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora. 42. În concluzie, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte efectele constatării ca neconstituţionale a unei soluţii legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv", cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu devin incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul", dat fiind faptul că, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, paragraful 63, neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curţii s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunţată după publicarea deciziei. Prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă constituie o normă de procedură de natură legală şi nu pot restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie. Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalenţa unei norme legale faţă de una de rang constituţional şi s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat şi general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. Or, într-un stat de drept, toate autorităţile publice, atât în aplicarea, cât şi în interpretarea normelor infraconstituţionale, trebuie să respecte deciziile Curţii Constituţionale, din moment ce acestea materializează şi explicitează exigenţele Constituţiei. 43. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2018, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv", pentru o anumită categorie de justiţiabili, în funcţie de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017). 44. În concluzie, în prezenta cauză, faţă de data invocării prezentelor excepţii de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 45. Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 46. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 16.333/318/2015 şi nr. 3.684/318/2016 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Societatea Sensiblu - S.R.L. din Mogoşoaia, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 16.018/225/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Mădălin Călinoiu în Dosarul nr. 22.556/215/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.246/318/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti, Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam, Olanda, şi Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.471/325/2015* şi nr. 7.450/30/2016 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, precum şi de Krecz Annamaria şi Krecz Marius Iosif în Dosarul nr. 4.478/271/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae



SmartCity5

COMENTARII la Decizia 134/2019

Momentan nu exista niciun comentariu la Decizia 134 din 2019
Comentarii la alte acte
ANONIM a comentat Ordin 1492 2020
    Vreau să apreciez împrumuturile Karin Sabine pentru mine un împrumut de 40.000 EUR. dacă aveți nevoie de un împrumut urgent, evitați să fiți înșelați de creditori falși și aplicați prin firma de împrumut real prin e-mail sabinhelps@gmail.com whatsapp +79267494861 ..
ANONIM a comentat Ordin 1492 2020
    Căutați o afacere, o companie sau un împrumut personal? Oferim toate tipurile de împrumuturi la rate de dobândă de 3% pe an, trimiteți-ne prin e-mail detaliile dvs. la (midland.credit2@gmail.com) pentru mai multe informații.
ANONIM a comentat Decizia 1 2020
    Căutați un împrumut de afaceri, companie sau personal? Oferim tot felul de împrumuturi la rate de dobândă de 3% pe an, trimiteți-ne prin e-mail cu detaliile dvs. la (midland.credit2@gmail.com) pentru mai multe informații.
ANONIM a comentat Hotărârea 965 2002
    BUNA ZIUA, VA ROG SA IMI TRIMITETI SI MIE ANEXELE LA HG NR. 965/2002 LA ADRESA DE E-MAIL avocat.elenagrecu@yahoo.com Multumesc anticpat!
ANONIM a comentat Hotărârea 153 2018
    articolul 4 interzice acordarea a doua sporuri cumulate anexa 1-6 si 8 ,cum ramine cu personalul care lucreaza cu aparate de electoterapie in sectiile de recuperare,medicina fizica ?la care spor se incadreaza?
ANONIM a comentat Legea 149 2018
    Cine face propunerea conform art.10,alin 2,este ambigu
ANONIM a comentat Decretul 721 2015
    Buna ziua,acest decret prezidential nu a fost pus in aplicare niciodata,cetatenii romani care traiesc si muncesc in aceasta regiune a Germaniei sunt nevoiti sa parcurga intre 300 km si 600 km pana la München unde este Consulatul General al Romaniei si sa piarda zile intregi pentru rezolvarea unor probleme care ar fi foarte usor sa le rezolve la Stuttgart daca Ministerul Afacerilor Externe si-ar face treaba. La Munchen sediul Consulatului are un spatiu foarte mic unde isi desfasoara activitatea iar cetatenii sunt nevoiti sa stea afara in strada sa astepte formandu-se cozi de peste 100 de persoane pe zi.Ultima data cand am fost la Consulat am stat 10 ore acolo iar toaleta nu functiona,cetatenii fiind obligati sa mearga la cafenele si restaurante daca aveau nevoi fiziologice.Cel mai grav lucru este faptul ca femeili cu ,copii mici nu au un loc unde sa stea cu ei,sa-i schimbe sau sa le dea mancare.S-au adus obiceiurile din Romania si aici si acest lucru este foarte grav.Personalul in schimb este destul de amabil dar lipsa spatiului si a personalului duce la aceste situatii neplacute. De aceea este urgent neesar deschiderea Consulatului la Stuttgart !!!! Prioritatile MAE se pare ca sunt altele cum ar fi mutarea Ambasadei Romaniei in Israel. Cetatenii sunt ultima lor prioritate.Probabil pana in noiembrie 2019 se va deschide totusi consulatul pentru a crea cadru legal pentru alegerile prezidentiale.In zona Baden Württemberg traiesc peste 250.000 romani si aceste voturi vor conta pentru viitorul presedinte,asa ca poate se indura cineva si de acest cetateni uitati de autoritatile din tara !!!
ANONIM a comentat Hotărârea 757 2008
    In aceasta hotarare de guvern intra si asistentii medicali care lucreaza in sectiile de radioterapie,care fac iradierea bolnavilor oncologici???
ANONIM a comentat Legea 58 1974
    in1990 mai era in vigoare intreb
ANONIM a comentat Hotărârea 559 1990
    Din păcate această hotărâre prevede incadrarea în grupe indiferent de activitatea desfășurată a celor care lucrează în industria chimică( directori, contabili, economiști) fără deosebire adică un operator chimist este încadrat în grupă la fel ca și directorul. Ținînd cont de anul ”hotărârii” în care revoluția încă se mișca prin intreprinderi este de înțeles..oarecum.
Alte acte pe aceeaşi temă cu Decizia 134/2019
Coduri postale Prefixe si Coduri postale din Romania Magazin si service calculatoare Sibiu