DECIZIE Nr.
1333 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a prevederilor
art. 95 alin. (2) si (4) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 803 din 25 noiembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor
art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Alin Farcaş în Dosarul nr. 209/235/2009 al Judecătoriei Gherla.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. In ceea ce priveşte excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103
alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, apreciază
că este inadmisibilă, neîndeplinind condiţiile impuse de art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 209/235/2009, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16
alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi
(3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Alin Farcaş într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui
proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin utilizarea, în cuprinsul normelor
juridice criticate, a denumirii de „contravenient" pentru persoana despre
care se afirmă că a săvârşit o contravenţie, se conferă justiţiabilului în
procedura contravenţională semnificaţia de persoană vinovată de săvârşirea unei
contravenţii, înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale să
rămână irevocabil şi executoriu, înfrângându-se astfel prezumţia de
nevinovăţie. Precizează că, în procedura contravenţională, sarcina probei este
răsturnată, întrucât obligaţia de administrare a probelor nu incumbă
acuzatorului, adică organului care a aplicat sancţiunea, ci contestatorului
„contravenient" care trebuie să îşi dovedească nevinovăţia, fiind
nesocotite în acest mod garanţiile prezumţiei de nevinovăţie recunoscute de
Legea fundamentală şi aducându-se o atingere gravă exercitării dreptului la
apărare şi principiului egalităţii de arme în procesul civil.
Judecătoria Gherla apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu contravin
dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19
alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art.
31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele legale criticate fac parte din cap. II al
ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei", cap. III,
intitulat „Aplicarea sancţiunilor contravenţionale" şi cap. IV,
intitulat „Căile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt
reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de
contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilă în
cazul lipsei unor menţiuni, precum şi soluţionarea căilor de atac.
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
dispoziţiile art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3
august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Aceste texte de lege au următorul cuprins:
- Art. 95 alin. (2) şi (4): „(2) Avertismentul
constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoţită de
recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. (...)
(4) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin.
(1) se stabilesc şi se aplică contravenienţilor, persoane fizice ori
juridice.";
-Art. 103 alin. (6) şi (7): „(6) In cazurile prevăzute
la alin. (1), contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de
poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa
normală, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, pentru a preda
permisul de conducere.
(7) Neprezentarea contravenientului în termenul
prevăzut la alin. (6), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a
duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la alin.
(1) lit. a) şi b)."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15
alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, ale art. 21
referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, ale art.
23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1)
care garantează dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai format
obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin
raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza
de faţă. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17
iunie 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau Decizia nr.
490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
401 din 28 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată. In
considerentele acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut
că utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu are
semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin.
(11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de
soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare
a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă,
exercitarea dreptului la apărare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor
constituţionale care garantează dreptul de acces liber la justiţie, iar
dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, privind universalitatea
drepturilor şi obligaţiilor, nu sunt incidente în cauză.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că autorul
acesteia formulează critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 analizate prin deciziile amintite. Pentru
identitate de raţiune, urmează ca excepţia având acest obiect să fie respinsă
pentru aceleaşi motive arătate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (1)şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art.
25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi
art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art.
103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alin Farcaş în Dosarul
nr. 209/235/2009 al Judecătoriei Gherla.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu