DECIZIE Nr.
1333 din 9 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 12 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de RobertKalman Radulyîn Dosarul nr. 5.185/197/2007 al
Judecătoriei Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.185/197/2007, Judecătoria
Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Robert Kalman Raduly cu ocazia
soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunii de vătămare
corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin stabilirea agravantei prevăzute
la art. 184 alin. 4 din Codul penal, legiuitorul a instituit o discriminare
între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, în sensul incriminării şi
pedepsirii în mod diferit a aceleiaşi fapte săvârşite din culpă. Arată că, în
condiţiile existenţei culpei, nerespectarea dispoziţiilor legale sau a măsurilor
de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru
îndeplinirea unei anume activităţi nu mai prezintă relevanţă sub aspect
subiectiv, aşa încât pedepsirea mai gravă în acest caz creează în mod nejustificat o discriminare.
Judecătoria Braşov - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal sunt constituţionale,
întrucât nu aduc nicio atingere principiului constituţional al egalităţii în
drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 184 alin. 2 (modificate prin Legea nr. 169 din 10
aprilie 2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de
procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 261
din 18 aprilie 2002) şi alin. 4 din Codul penal, având următorul cuprins: „Dacă
fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
[...] Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea
nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în
alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi cu motivări similare. Astfel,
prin Decizia nr. 653 din 5 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7
noiembrie 2006, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din
Codul penal reglementează două modalităţi normative agravante ale infracţiunii
de vătămare corporală din culpă şi dau expresie voinţei legiuitorului de a
sancţiona mai aspru această infracţiune, atunci când fapta incriminată a avut
ca urmare o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut
drept consecinţă pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării
acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori
punerea în primejdie a vieţii persoanei, respectiv când fapta care a avut
aceste consecinţe este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi.
Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalităţii în
drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor
care au săvârşit fapta prevăzută de legea penală, cu consecinţele şi în
împrejurările stabilite de lege. De altfel, prin Decizia nr. 127 din 18 martie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 449 din 19 mai 2004, Curtea a statuat că art.
16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce
priveşte recunoaşterea în
favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea
de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. In
felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit
faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele Deciziei nr. 653/2006 îşi păstrează valabilitatea si în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de
Robert Kalman Raduly în Dosarul nr. 5.185/197/2007 al Judecătoriei Braşov -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică