DECIZIE Nr.
1328 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 795 din 29 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Florin Oancea în Dosarul nr. 1.822/301/2008 al Judecătoriei
Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă, personal, partea Elena
Mariana Dragnea (fostă Podaru), fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.822/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicată de Florin Oancea
într-o cauză civilă având ca obiect divorţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 55 din Codul familiei
sunt neconstituţionale, întrucât, fiind vorba de un drept personal
nepatrimonial, acţiunea în tăgada paternităţii trebuie să fie imprescriptibilă
pentru toţi titularii dreptului la acţiune, care trebuie să se bucure de
acelaşi regim juridic, fiind în situaţii juridice identice. In acest sens,
apreciază că nu poate fi considerat util momentul de la care începe să curgă
termenul de prescripţie instituit de art. 55 din Codul familiei, respectiv de
la naşterea copilului. Dacă soţul mamei nu a promovat acţiunea în tăgada
paternităţii în termen de 3 ani de la naşterea copilului nu înseamnă neapărat
că a stat în pasivitate, ci poate însemna faptul că nu au existat elemente care
să îl conducă la concluzia că nu este copilul lui. Prin urmare, autorul
excepţiei apreciază că, instituindu-se regula imprescriptibilităţii dreptului
la acţiune în tăgada paternităţii, interesul copilului este ocrotit. Astfel,
arată că nu poate avea eficienţă termenul de 3 ani socotit de la naşterea
copilului, ci cel socotit de la data la care partea interesată, cu drept de
acţiune în tăgada paternităţii, a aflat că este posibil ca soţul mamei să nu
fie tatăl copilului.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 din Codul familiei,
astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 288/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, lege publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
„Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în
termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul
curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.
Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii
copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului
său.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 55 din Codul familiei au mai făcut obiect al
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale şi având o motivare similară.
In acest sens, este Decizia nr. 582 din 4 mai 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010, Decizia nr. 1.060 din 14 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 551 din 7 august 2009, sau Decizia nr. 776 din 1
iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, prin care
Curtea a statuat că reglementarea criticată nu contravine principiului
constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Legea
fundamentală.
Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut că, drept
urmare a modificării art. 55 din Codul familiei prin Legea nr. 288/2007,
dreptul la acţiune în tăgăduirea paternităţii pentru mamă şi pentru copil se
prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului, iar pentru soţul
mamei termenul curge de la data când acesta a luat însă cunoştinţă de naşterea
copilului. Aşadar, legiuitorul a înlăturat o situaţie de inegalitate între
titularii dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii, şi anume soţul
mamei, pe de o parte, şi mamă şi copil, pe de altă parte, prin stabilirea
aceluiaşi termen de prescripţie, chiar dacă acest termen curge de la date
diferite.
De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul, prin
reglementarea adoptată, a avut în vedere interesul exclusiv al copilului. In
acest sens, este şi art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile
copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, care
prevede că „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de
instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele
judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative,
interesele copilului vor prevala".
In jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că exercitarea
unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea
cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de
judecată. Aceasta implică şi reglementarea unor termene, după a căror expirare
valorificarea dreptului nu mai este posibilă.
De altfel, acest termen a fost, în reglementarea
iniţială, de 6 luni, iar prin modificarea legii, termenul special de
prescripţie a fost stabilit la 3 ani, având tocmai în vedere posibilitatea ca
soţul mamei copilului să ia cunoştinţă de naşterea acestuia într-un termen
relativ acceptabil.
Aşa fiind, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această
materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care
aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Florin Oancea în Dosarul nr. 1.822/301/2008 al Judecătoriei
Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora