DECIZIE   Nr. 1323 din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 795 din 29 noiembrie 2010

Augustin Zegrean               - preşedinte

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Mircea Ştefan Minea          -judecător

Iulia Antoanella Motoc       -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Puskâs Valentin Zoltân       -judecător

Oana Cristina Puică            - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Lupaşcu în Dosarul nr. 3209./270/2009 al Judecătoriei Oneşti.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 11 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3209/270/2009, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Marian Lupaşcu cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât, în afara unor situaţii limitativ enumerate, nu prevede asistenţă juridică obligatorie pentru învinuit sau inculpat în faza urmăririi penale, ceea ce este de natură să conducă la o discriminare vădită între fazele procesului penal. Invocă, în acest sens, şi dispoziţiile art. 6 din Codul de procedură penală referitoare la garantarea dreptului la apărare.

Judecătoria Oneşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a prevedea asistenţa juridică obligatorie pentru învinuit sau inculpat în faza urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Lupaşcu în Dosarul nr. 3209./270/2009 al Judecătoriei Oneşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică