DECIZIE Nr.
1322 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 2
pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor
norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 835 din 14 decembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu
-judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu
-judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Oana Cristina Puica -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 2
pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor
norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata
de Andrei Grosu în Dosarul nr. 4.602/325/2009 al Judecatoriei Timisoara si de
Lucian Matei în Dosarul nr. 2.558/306/2008 al Tribunalului Sibiu - Sectia
comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Curtea, având în vedere ca exceptiile de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 230D/2010 si nr. 297D/2010 au
obiect partial identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexarii
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii
cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 297D/2010 la Dosarul nr. 230D/2010, care este primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 4.602/325/2009, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15,
21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor.
Exceptia a fost ridicata de Andrei Grosu cu ocazia
solutionarii unei cauze de contencios administrativ având ca obiect actiunea în
anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.
Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronuntata în Dosarul
nr. 2.558/306/2008, Tribunalul Sibiu - Sectia comerciala si de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 2 pct.
1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme
de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice.
Exceptia a fost ridicata de Lucian Matei cu ocazia
solutionarii unei cauze de contencios administrativ având ca obiect actiunea în
anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca textele de lege criticate încalca
egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces
echitabil, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare, întrucât sarcina
probei în cazul plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a
contraventiei revine contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat
sanctiunea. Autorul Lucian Matei critica si faptul ca dispozitiile de lege
atacate, desi nu lasa la aprecierea organului constatator continutul
procesului-verbal, nu stabilesc nicio sanctiune în cazul neîndeplinirii
respectivei obligatii. Totodata, mentioneaza ca prevederile art. 2 pct. 1 din
Legea nr. 61/1991 au constituit temeiul legal pentru întocmirea
procesului-verbal contestat.
Judecatoria Timisoara si Tribunalul
Sibiu - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile
ulterioare. Textele art. 15-19 fac parte din capitolul II al ordonantei,
intitulat „Constatarea contraventiei", si reglementeaza aspecte
procedurale referitoare la stabilirea contraventiei, continutul
procesului-verbal de contraventie si conditiile de întocmire a acestuia.
Dispozitiile art. 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 fac parte
din capitolul III al acestui act normativ, intitulat „Aplicarea sanctiunilor
contraventionale", si reglementeaza aspecte procedurale referitoare la
cuprinsul procesului-verbal de contraventie si la modalitatea de aplicare a
sanctiunii de catre agentul constatator.
De asemenea, obiect al exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr.
61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire
sociala, a ordinii si linistii publice, republicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, având urmatorul cuprins: „Constituie
contraventie savârsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise
în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate
infractiuni: 1) savârsirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene,
proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta
împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si
linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze
demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice;".
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi
de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea dispozitiilor constitutionale ale
art. 1 alin. (5) privind obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale
si a legilor, ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la principiul egalitatii
în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 23 alin.
(11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 privind dreptul la
aparare, ale art. 124 referitoare la înfaptuirea justitiei si ale art. 126
privind instantele judecatoresti, precum si a prevederilor art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art.
10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie, din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocate si în prezenta cauza,
si fata de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008,
Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, statuând ca textele de lege criticate nu
instituie privilegii sau discriminari, deoarece atât continutul
procesului-verbal de contraventie, cât si conditiile de întocmire a acestuia
sunt reglementate fara nicio discriminare pentru toate persoanele care au
savârsit contraventii. In legatura cu invocarea în sustinerea exceptiei a
dispozitiilor art. 21 si 24 din Constitutie, Curtea a retinut ca si aceasta
critica este nefondata, întrucât, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plângerea verifica
daca aceasta a fost introdusa în termen, îl asculta pe cel care a facut-o si pe
celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanta, si
organul care a aplicat sanctiunea, administreaza orice alte probe prevazute de
lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei
procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum
si asupra masurii confiscarii. Dispozitiile alin. (2) al art. 34 din ordonanta
prevad ca hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat plângerea poate fi
atacata cu recurs, fara ca motivarea acestuia sa fie obligatorie. De asemenea,
pe tot parcursul solutionarii plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal
de constatare si sanctionare a contraventiei, atât la instanta de fond, cât si
în recurs, contravenientul poate sa îsi exercite fara nicio restrictie dreptul
la aparare. Totodata, utilizarea de catre legiuitor a notiunii de
„contravenient" nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovatie
consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, din procedura de
solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare
a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ci, mai degraba,
exercitarea dreptului la aparare.
Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a
statuat ca dispozitiile art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 nu încalca nici prezumtia de nevinovatie, deoarece instanta competenta
sa solutioneze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare
si sanctionare a contraventiei este obligata sa urmeze anumite reguli
procedurale, în virtutea carora sarcina probei apartine celui care afirma ceva
în instanta, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 pct. 1 din Legea
nr. 61/1991, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut,
prin Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, ca dispozitiile de lege
criticate se aplica tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei si nu
afecteaza în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art.
6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, cât si de art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
deoarece nu instituie nicio masura menita sa lezeze dreptul unei persoane de a
fi ascultata în mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial
care va hotarî asupra drepturilor sale. In plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991
prevede in terminis dreptul de a formula la judecatorie plângere
împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor.
In acelasi sens este si Decizia nr. 139 din 25 februarie
2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 16
aprilie 2010, prin care Curtea Constitutionala a respins ca neîntemeiata o
exceptie de neconstitutionalitate identica.
Intrucât nu au aparut elemente noi, de natura a
determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si
considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta
cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 2
pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sanctionarea faptelor de încalcare a unor
norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata
de Andrei Grosu în Dosarul nr. 4.602/325/2009 al Judecatoriei Timisoara si de
Lucian Matei în Dosarul nr. 2.558/306/2008 al Tribunalului Sibiu - Sectia
comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 19 octombrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica