DECIZIE Nr.
1322 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, în ansamblul sau,
si ale art. 7 din aceasta, în special
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 790 din 19 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul
nr. 6.192/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.342D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă, ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu în
Dosarul nr. 49.942/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de
obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.342D/2009 la Dosarul nr.
2.266D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în
acest sens Decizia nr. 264/2009 prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat
asupra unei excepţii cu acelaşi obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 143 din 20 februarie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 6.192/233/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Marin Frunză într-o cauză având ca obiect „aplicare amendă civilă", aflată
pe rolul Judecătoriei Galaţi, instanţă care a respins prin Incheierea din 20
noiembrie 2008 cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta
excepţie, motivând că aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Autorul
excepţiei a formulat recurs împotriva încheierii, astfel că instanţa superioară
- Tribunalul Galaţi, admiţând recursul, a sesizat direct, prin decizie, Curtea
Constituţională.
Prin Incheierea din 23 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 49.942/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă.
Excepţia a fost ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu
într-o cauză având ca obiect „reparare prejudiciu".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, în special, dar şi actul normativ
în integralitatea sa, sunt neconstituţionale deoarece limitează cuantumul sumei
de bani de care un justiţiabil poate beneficia în cursul unui an şi pentru că
impun condiţii şi criterii exagerate, „multe, dar şi limitative, arbitrare şi
sofisticate, care necesită foarte mult timp pentru îndeplinirea lor".
Astfel, justiţiabilul trebuie să precizeze cuantumul ajutorului public judiciar
de care a mai beneficiat în cursul unui an, deşi acest cuantum este cunoscut
doar de instanţa de judecată, de Baroul Avocaţilor şi de Ministerul Justiţiei.
In plus, cererea de acordare a ajutorului public judiciar este soluţionată în
camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar împotriva încheierii de
respingere nu se poate exercita calea de atac a recursului la o instanţă
superioară în grad. Cererea de reexaminare are un caracter pur formal, deoarece
este soluţionată de aceeaşi instanţă, care, din „spirit de colegialitate,
amiciţie", subordonare sau pentru a nu-şi recunoaşte greşeala iniţială, va
pronunţa întotdeauna o soluţie de respingere. Imposibilitatea achitării taxei
de timbru determină justiţiabilul, persoană vătămată, să renunţe să-şi mai
apere dreptul în justiţie sau să formuleze o „corectă şi adevărată pretenţie
materială în faţa instanţei civile". Pentru toate aceste motive arătate,
autorii excepţiei susţin că actul normativ încalcă dreptul la un proces
echitabil, dreptul la apărare, principiul statului de drept, dreptul la o
judecată dreaptă şi nepărtinitoare, principiile universalităţii şi egalităţii,
dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul accesului liber la
justiţie, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptul la două
grade de jurisdicţie şi dreptul la control judiciar ierarhic superior.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.266D/2009, apreciază că
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt
constituţionale, acestea facilitând accesul liber la justiţie prin garantarea
dreptului la apărare, dar cu respectarea condiţiilor care să dovedească starea
materială precară a solicitantului ajutorului public judiciar. In plus, se
arată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar are un caracter
necontencios, astfel că soluţia instanţei este pronunţată în camera de
consiliu, pe baza administrării dovezilor depuse în susţinerea cererii, fără
necesitatea unor dezbateri. La analizarea acestui tip de cerere se au în vedere
doar condiţiile formale impuse de ordonanţa de urgenţă criticată, fără a se lua
în considerare fondul cauzei în cadrul căreia s-a formulat cererea de ajutor
public judiciar, aşa încât nu se justifică instituirea unui dublu grad de
jurisdicţie în această materie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.342D/2009, consideră că excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi
Curtea Constituţională în Decizia nr. 96/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere până la
data întocmirii raportului.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Dispoziţiile art. 7 din ordonanţă,
criticate în mod special, prevăd următoarele: „Ajutorul public judiciar se
poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art.
6, fără a putea depăşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă
echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost
formulată cererea de acordare."
In opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat
contravine dispoziţiilor art. 1, 4, 11, 15, 16,20,21,24, 52, 53, 125, 126 şi
148 din Constituţia României, raportate la prevederile art. 1, 6, 13, 14 şi 17
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi la cele ale art. 1-30 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă au mai fost supuse,
în integralitatea lor, controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională, materializat prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie
2009, şi Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Pentru motivele acolo arătate, Curtea
a respins excepţia, reţinând, cu privire la dispoziţiile art. 7 din ordonanţă,
că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară
la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se
poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public
judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiţie, exercitarea
dreptului la un proces echitabil şi nici nu instituie vreo discriminare pe
criterii de avere. S-a arătat, în acest sens, că „stabilirea unor limite şi
condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de
posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării
ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele
prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii
de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în
nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în
acest mod accesul efectiv la justiţie".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă/în ansamblul său, excepţie ridicată de Marin
Frunză în Dosarul nr. 6.192/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă, şi
ale art. 7 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Mihai Alexandru
Stoicescu în Dosarul nr. 49.942/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi