DECIZIE Nr.
132 din 21 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, precum si a
prevederilor art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 24 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, precum şi a
prevederilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Oana Magdalena Musteaţă şi Robert Musteaţă în Dosarul nr.
1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală, de Gabriel Ciupercă,
Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Damian Cimpoeşu în Dosarul
nr. 7.584/280/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie şi de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.
La apelul nominal răspund personal autorii excepţiilor
Damian Cimpoeşu şi Ioan Ciofu, acesta din urmă fiind asistat de apărătorul ales
cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 1.308D/2007, nr. 1.321 D/2007,
nr. 1.489D/2007 şi nr. 1.507D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepţiei, personal şi prin reprezentant, nu se
opun conexării celor patru dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 1.321 D/2007, nr. 1.489D/2007 şi nr.
1.507D/2007 la Dosarul nr. 1.308D/2007, care este
primul înregistrat.
Având cuvântul, autorul excepţiei, Damian Cimpoeşu,
solicită în principal acordarea unui nou termen de judecată în vederea
angajării unui apărător.
Apărătorul ales al autorului loan Ciofu lasă la
aprecierea instanţei acordarea unui nou termen.
Reprezentatul Ministerului Public se opune cererii
solicitate.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios
constituţional, respectiv 17 octombrie 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei
a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde
demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei Damian Cimpoeşu pune concluzii de
admitere a acesteia.
Apărătorul ales al autorului Ioan Ciofu arată că, deşi
cunoaşte conţinutul Deciziei nr. 1.086/2007 prin care Curtea Constituţională a
admis o excepţie identică, este îngrijorat de atitudinea reprezentanţilor
Ministerului Public care au trecut la veritabile represalii în contra
avocaţilor al căror rol a fost minimalizat la acela de decor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată pentru dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi
devenită inadmisibilă pentru dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul
de procedură penală.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 5 septembrie 2007, 12 septembrie
2007, 17 octombrie 2007 şi 3 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr.
1.568/89/2007,'nr. 34.653/2006, nr. 7.584/280/2004 şi nr. 8.545/1/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penală,
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, Curtea de Apel Piteşti - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Completul de 9 judecători au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 172 din Codul de
procedură penală, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 172 alin. 1
din Codul de procedură penală, art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală
şi, respectiv, art. 172 alin.1 teza întâi din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Oana Magdalena Musteaţă şi Robert Musteaţă, de Gabriel Ciupercă, Gabriel
Becheanu şi Cristian Dan Zagavii, de Damian Cimpoeşu şi de Ion Ciofu.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea
în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art.24
referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale
art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la independenţa judecătorilor şi la
unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional
şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se introduce un tratament aleatoriu şi inegal între
„acuzare" şi „apărare".
Referitor la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se
arată că acesta contravine dreptului la un proces echitabil aşa cum a fost
consacrat de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, deoarece, când se face vorbire la sprijinirea sub
orice formă a grupului infracţional organizat, nu se individualizează şi
modalităţi concrete prin care se poate realiza ajutorul, incriminarea având un
caracter nedeterminat şi general.
Tribunalul Vaslui - Secţia penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art.
7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este întemeiată, deoarece are un caracter
nedeterminat şi general, lăsând loc la interpretări diferite. Cât priveşte
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de
procedură penală, instanţa opinează că aceasta este nefondată.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstitutionalitate este nefondată.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9
judecători opinează că excepţia de
neconstitutionalitate este întemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este întemeiată numai în raport cu
prevederile constituţionale ale art. 21 şi 24. Cât priveşte dispoziţiile art. 7
alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Avocatul Poporului consideră că sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală, referitoare la Drepturile apărătorului, aşa cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 99 din
Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
677 din 7 august 2006, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr.
39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003. In realitate, critica vizează numai teza I a alineatului 1 din
art. 172 din Codul de procedură penală, acesta
fiind, de altfel, textul citat de autori. Pentru acest motiv, urmează a se
restrânge obiectul excepţiei la aceste dispoziţii care, la data sesizării
instanţei de contencios constituţional aveau următorul conţinut:
- Art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură
penală: „In cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau
inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire
penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia
îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii.[...]";
- Art. 7 din Legea nr. 39/2003: „(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat
ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi."
1. Examinând excepţia de neconstitutionalitate,
Curtea constată că prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, s-a
admis excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza
întâi din Codul de procedură penală, deoarece prevederea „care implică audierea sau prezenţa
învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea", cuprinsă în acest text, este contrară art. 24 din Constituţie
referitor la dreptul la apărare.
Aşa fiind, prezenta excepţie de neconstitutionalitate a
devenit inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
2. Cât priveşte excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
Curtea constată că prin textul legal criticat se incriminează fapta de iniţiere
sau constituire a unui grup infracţional ori fapta de a adera sau sprijini un
astfel de grup. Aşa fiind, scopul grupului infracţional este acela de a comite
fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale,
prin aceasta legiuitorul răspunzând nevoilor societăţii şi având în acest sens,
potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deplina libertate de reglementare.
Nu poate fi primită critica avansată de autorii
excepţiei, deoarece, dimpotrivă, Parlamentul, prin art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 39/2003, a reglementat o specie de infracţiune subordonată unei categorii
infracţionale de gen anume determinate, textul neconţinând elemente de natură a
crea confuzii de interpretare. De altfel, Curtea Constituţională nu este
competentă a pronunţa decizii de interpretare şi aplicare a legii, acesta
fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, atributul exclusiv al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Oana Magdalena Musteaţă şi Robert
Musteaţă în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală,
de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr.
34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Damian
Cimpoeşu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Ion Ciofu în Dosarul nr.
8.545/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9
judecători.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată
de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu şi Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr.
34.653/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru