DECIZIE Nr.
1307 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 si art. 96-99 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 886 din 29 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de
Ilie Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 16.113/3/2008, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie
Gheorghe Vasile Cornel din Bucureşti într-o cauză civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă, în ordinea
invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 16, 21, art. 1 alin. (5),
art. 15, 20, 51 şi 53, precum şi art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004,
„tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este parte,
ratificate prin Legea nr. 30/1994", Carta socială revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, „art.1 şi urm. din
Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European." In
esenţă, în opinia autorului excepţiei, „datorită prevederilor textelor art. 93,
94, 95, 96, 97, 98, şi 99 din Legea nr. 303/2004", justiţiabilii nu se pot
îndrepta prin acţiuni pentru daune şi prejudicii împotriva judecătorilor care,
în îndeplinirea atribuţiilor lor, au faţă de aceştia o atitudine
ireverenţioasă, le „încalcă cu nonşalanţă şi în mod intenţionat"
drepturile referitoare la „precădere, celeritate, termen rezonabil" şi
chiar dreptul la apărare. De asemenea, textele de lege criticate restrâng
„dreptul la acţiune al justiţiabililor şi împiedică accesul liber la justiţie
al acestora, în vederea recuperării prejudiciilor materiale şi morale de la
judecătorii sau procurorii ce i-au prejudiciat."
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826
din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de
lege criticate sunt cuprinse în Capitolul I, Titlul IV
al legii - „Răspunderea judecătorilor şi
procurorilor" şi dispun cu privire la:
răspunderea civilă, disciplinară şi penală a judecătorilor şi procurorilor, în
condiţiile legii; răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile
cauzate prin erori judiciare, în condiţiile legii; cazurile şi condiţiile în
care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor materiale cauzate
prin erori judiciare; termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în
situaţiile menţionate.
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1) - „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări", art. 21
- „Accesul liber la justiţie", art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei
şi a legilor, art. 15 - „Universalitatea", art. 20 - „Tratatele internaţionale
privind drepturile omului", art. 50 - „Protecţia persoanelor cu handicap", art. 51 - „Dreptul de petiţionare",
art. 52 - „Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică" şi
art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi". Se mai invocă încălcarea art. 6 şi 7 din Legea nr.
303/2004, „tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este
parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994", Carta socială revizuită,
adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, „art.
1 şi urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului
European."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Textele de lege criticate fac parte din Capitolul I al
Titlului IV din Legea nr. 303/2004 şi stabilesc
regulile generale aplicabile în cazul răspunderii judecătorilor sau
procurorilor. Aceştia răspund, în condiţiile legii, civil, disciplinar şi
penal. De asemenea, statul răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciile
cauzate prin erori judiciare, ceea ce nu înlătură răspunderea judecătorilor sau
procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau cu gravă
neglijenţă. Aşadar, din cuprinsul dispoziţiilor de lege criticate nu rezultă
încălcarea normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
De altfel, Curtea constată că principala critică
referitoare la textele de lege vizate de excepţia de neconstituţionalitate
priveşte imposibilitatea justiţiabililor de a se îndrepta împotriva
judecătorilor, „în mod direct", „pe cale civilă", pentru repararea
prejudiciilor materiale şi morale suferite. Or, sub acest aspect, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.052 din 13
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869
din 19 decembrie 2007, constatând că răspunderea magistraţilor stabilită în
condiţiile legii nu înlătură răspunderea acestora pentru exercitarea funcţiei
cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, precum şi că răspunderea statului nu mai
este limitată doar la erorile judiciare săvârşite în materie penală, ci
priveşte toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost
săvârşite, lărgindu-se astfel garanţia constituţională a acestei răspunderi. De
asemenea, de exemplu, prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, Curtea a observat că problema
erorilor judiciare se ridică în principal sub aspectul reparaţiilor pe care
societatea este datoare să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe
urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse
în art. 52 alin. (3) consacrând principiul răspunderii obiective a statului în
asemenea împrejurări.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
In legătură cu invocarea încălcării prevederilor
constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei
şi a legilor, art. 15 -„Universalitatea", art. 20 - „Tratatele internaţionale
privind drepturile omului", art. 50 - „Protecţia persoanelor cu handicap",
art. 51 - „Dreptul de
petiţionare" şi art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", Curtea constată că
acestea nu sunt incidente în cauză.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 94 şi art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel
din Bucureşti în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu