DECIZIE Nr.
1302 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 16 din 7 ianuarie 2011
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DGS Grup Securi'ty" -
S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 3.238/91/2009 al Tribunalului Vrancea -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că
autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea textului de lege
criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.238/91/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „DGS
Grup Security" - S.R.L. din Focşani într-o cauză având ca obiect acordarea
unor drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate încalcă libertatea comerţului, întrucât obligă angajatorul la plata
unor sume de bani, potrivit Contractului colectiv de muncă, sume de care nu
dispune.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, „mai
ales în măsura în care se referă la drepturi stabilite prin acte
normative." De asemenea, arată că stabilirea prin acte normative a
nivelului minim sub care nu pot fi prevăzute drepturile salariale în
contractele individuale de muncă reprezintă o încălcare a libertăţii comerţului
şi a liberei iniţiative, o imixtiune a statului în desfăşurarea activităţilor
economice ale societăţilor private. De asemenea, arată că art. 11 din Codul
muncii este neconstituţional şi în măsura în care clauzele contractului
colectiv de muncă sunt obligatorii pentru societăţile mici, cu atât mai mult cu
cât, potrivit art. 236 alin. (2) din Codul muncii, negocierea colectivă nu este
obligatorie în situaţia în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de
salariaţi. Or, pentru respectarea principiului libertăţii comerţului, ar trebui
să se distingă între angajatorii care sunt obligaţi la negocierea colectivă şi
la încheierea contractelor colective de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
dispoziţii potrivit cărora „Clauzele contractului individual de muncă nu pot
conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte
normative ori prin contracte colective de muncă."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege
contravine dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie
referitoare la libertatea economică şi la obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege are ca scop protejarea drepturilor salariaţilor în
faţa eventualelor abuzuri ale angajatorului. Libertatea economică nu este un
drept absolut, prevederile art. 45 din Constituţie precizând că exercitarea
acestuia se face „în condiţiile legii". In situaţia concretă a
textului de lege supus examinării, restrângerea libertăţii economice este
justificată tocmai de necesitatea asigurării protecţiei drepturilor
angajaţilor.
De altfel, dispoziţiile art. 11 din Codul muncii sunt
un reflex al prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit
cărora, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor este obligatorie", dar şi o concretizare a principiului
general de drept pacta sunt servanda.
In ceea ce priveşte susţinerile referitoare la
incapacitatea societăţilor mici şi mijlocii de a face faţă obligaţiilor asumate
prin Contractul colectiv de muncă, Curtea constată că această problemă nu poate
fi supusă analizei instanţei de contencios constituţional. Astfel, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al controlului de
constituţionalitate îl pot constitui doar prevederile dintr-o lege sau
ordonanţă, dar nu şi prevederile Contractului colectiv de muncă. In acelaşi
timp însă Curtea observă că prevederile art. 11 din Codul muncii nu stabilesc
obligaţiile pe care angajatorii şi le pot asuma prin contractul colectiv de
muncă, reprezentanţii patronatului având posibilitatea negocierii drepturilor
şi a obligaţiilor lor cu prilejul încheierii acestui contract.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „DGS Grup Security" - S.R.L. din Focşani în
Dosarul nr. 3.238/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea