DECIZIE   Nr. 13 din 20 ianuarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 76 din 29 ianuarie 2004

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Emil Popescu in Dosarul nr. 9.570/2002 al Tribunalului Dambovita - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde avocat Maria Antonescu, pentru autorul exceptiei, constatandu-se lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei solicita constatarea neconstitutionalitatii textelor legale criticate, deoarece acestea incalca principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 140 alin. 2 si ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate in motivarea exceptiei. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, pune concluzii de respingere a exceptiei ca devenita inadmisibila, ca urmare a abrogarii acestor dispozitii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 9.570/2002, Tribunalul Dambovita - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 1, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Ion Emil Popescu, inculpat in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat durata arestarii preventive, potrivit acestor texte legale, este diferentiata, astfel incat masura arestarii preventive inceteaza de drept la termene diferite in faza urmaririi penale si in faza judecatii. Astfel, este evident - arata autorul exceptiei - ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale, a considera ca masura arestarii preventive trebuie sa inceteze de drept dupa trecerea unui termen de 1 an (sau maxim 2 ani), in cursul urmarii penale, si numai dupa trecerea unui termen egal cu jumatatea maximului special al pedepsei, in cursul judecatii, pentru inculpatii urmariti sau judecati pentru comiterea aceleiasi infractiuni, inseamna a accepta regimuri de tratament diferentiat, nemotivate de scopul procesului penal. Or, atat prezumtia de nevinovatie, cat si egalitatea cetatenilor in fata legii impun ca masura arestarii preventive sa fie reglementata unitar, indiferent de faza in care se afla procesul penal. Necesitatea desfasurarii cu celeritate a procesului penal priveste procesul penal in intregul sau, nu o anumita faza a acestuia. Autorul exceptiei mai arata ca reglementarea criticata poate determina atitudini subiective in practica din partea organelor judiciare, prin tergiversarea sau graba neintemeiata a actelor de urmarire penala, precum si prin deturnarea operei de individualizare a pedepsei.
    Tribunalul Dambovita - Sectia penala apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece stabilirea unor limite diferite in raport cu fazele procesului penal nu reprezinta o incalcare a prevederilor constitutionale, ci asigura o buna desfasurare a actului de justitie. Totodata, arata ca dispozitiile Codului de procedura penala prevad suficiente garantii procesuale in fata primei instante pentru inculpatii arestati, care pot cere incetarea masurii arestarii preventive indiferent cand a fost dispusa.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 140 alin. 2 si ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece nu contin nici privilegii, nici discriminari si nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi, enumerate in art. 4 din Constitutie. Instituirea unor limite diferite, in raport cu fazele procesului penal, la care arestarea preventiva inceteaza de drept nu reprezinta o incalcare a principiului egalitatii, ci, dimpotriva, acestea sunt stabilite pentru indeplinirea scopului masurilor preventive prevazut in art. 136 alin. 1 din Codul de procedura penala, si anume buna desfasurare a procesului penal. Stabilirea unei durate mai mari de mentinere a privarii de libertate in cursul judecatii este necesara tocmai pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, avand in vedere normele procedurale care particularizeaza cercetarea judecatoreasca in raport cu activitatea de urmarire penala. De asemenea, Guvernul mai arata ca, in ceea ce priveste dispozitiile art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, abrogate expres prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibila.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedura penala fata de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie este neintemeiata, intrucat incetarea masurii preventive produce aceleasi efecte pentru toti cei fata de care s-a luat masura arestarii preventive. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala, se arata ca, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, aceste dispozitii au fost modificate in sensul ca, in prezent, durata totala a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale, nu poate depasi 180 de zile. In consecinta, dispozitiile criticate sunt in concordanta cu prevederile art. 23 alin. (5) din Constitutie. Referitor la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, se arata ca acestea au fost abrogate si drept urmare exceptia a devenit inadmisibila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 140 alin. 2, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, in redactarea rezultata in urma modificarii acestui cod prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.
    Examinand dispozitiile legale criticate, Curtea constata ca, dupa sesizarea sa, prevederile art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003. Prin acelasi act normativ dispozitiile art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala au fost abrogate expres.
    Avand in vedere cele constatate, Curtea retine urmatoarele:
    I. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 si ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala, Curtea observa ca textul alin. 13 al art. 159 din Codul de procedura penala, desi a suferit modificari, a conservat solutia de principiu cuprinsa in vechea reglementare, astfel incat aceste dispozitii continua sa formeze obiect al exceptiei. In redactarea data prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, acest text, ce urmeaza sa fie supus controlului de constitutionalitate, are urmatorul continut: "Judecatorul poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu mai mult de 180 de zile."
    Curtea constata ca atat prevederile art. 159 alin. 13, cat si cele ale art. 140 alin. 2 din Codul de procedura penala, conform carora "Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea ce face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale, maximele prevazute in art. 159 alin. 13, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege", prevederi ce fac obiectul criticii de neconstitutionalitate, nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. In motivarea exceptiei se arata ca aceste dispozitii prevad termene diferite pentru incetarea de drept a masurii arestarii preventive, si anume de maximum 180 de zile in cursul urmaririi penale si de jumatatea maximului special al pedepsei in cursul judecatii, stabilindu-se astfel regimuri de tratament diferentiat, incalcand principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor.
    Critica de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece principiul egalitatii de tratament juridic consta in aplicarea echitabila a unei norme de drept subiectelor aflate in cazuri identice sau similare. Inculpatul se afla in situatii diferite in cursul urmaririi penale si in faza judecatii si de aceea stabilirea unor termene diferite pentru incetarea de drept a masurii arestarii preventive corespunde situatiilor specifice si asigura o mai buna desfasurare a actului de justitie. In consecinta, nu se poate primi sustinerea ca dispozitiile art. 140 alin. 2 si ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutie.
    II. In ceea ce priveste dispozitiile art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat acestea, ulterior sesizarii Curtii, au fost abrogate expres conform pct. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, ele nu mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate, deoarece, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante (...) in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala a devenit inadmisibila.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. 2 si ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion Emil Popescu in Dosarul nr. 9.570/2002 al Tribunalului Dambovita - Sectia penala.
    2. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2004.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu