DECIZIE Nr. 13
din 18 februarie 2008
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 162 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 114
din Codul penal, in cazul scoaterii de sub urmarire penala a invinuitului sau
inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, fara ca procurorul sa fi dispus
fata de acesta, in cursul urmaririi penale, luarea in mod provizoriu a masurii
internarii medicale
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 853 din 18 decembrie 2008
Dosar nr. 73/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 162 din Codul de procedura
penala, cu referire la art. 114 din Codul penal, in cazul scoaterii de sub
urmarire penala a invinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate,
fara ca procurorul sa fi dispus fata de acesta, in cursul urmaririi penale,
luarea in mod provizoriu a masurii internarii medicale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail
Niţu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul
de a se stabili că, în cazul netrimiterii în judecată a făptuitorului, măsura
de siguranţă a internării medicale prevăzută de art. 114 din Codul penal va fi
luată în mod provizoriu de către instanţă, la sesizarea procurorului, dacă
această măsură nu s-a luat în cursul urmăririi penale.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.
162 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 114 din Codul penal, în
cazul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, pe
motiv de iresponsabilitate, fără ca procurorul să fi dispus faţă de acesta, în
cursul urmăririi penale, luarea în mod provizoriu a măsurii internării
medicale.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul
respingerii sesizării formulate de procuror, în vederea luării în mod
provizoriu a măsurii internării medicale a învinuitului sau inculpatului, cu
motivarea că instanţa poate doar să confirme o atare măsură luată în mod
provizoriu, fie în cursul efectuării urmăririi penale, fie prin rezoluţia sau
ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, cererea procurorului adresată
ulterior instanţei penale pentru luarea acestei măsuri de siguranţă neavând o
bază legală.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, în cazul
netrimiterii în judecată a făptuitorului, măsura de siguranţă a internării
medicale prevăzută de art. 114 din Codul penal poate fi luată în mod provizoriu
de către instanţă, la sesizarea procurorului, chiar dacă această măsură nu a
fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 162 alin. 1 din Codul de procedură
penală, „dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală
constată, în cursul urmăririi penale, că învinuitul sau inculpatul se află în
vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează
instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de
siguranţă corespunzătoare".
Pe de altă parte, în art. 114 alin. 1 din Codul penal
se prevede „când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o
stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării
într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire", iar
potrivit alin. 2 din acelaşi articol, „această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi
penale sau al judecăţii".
Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă explicit că
măsura internării medicale se poate lua împotriva persoanei care a săvârşit o
faptă prevăzută de legea penală, dacă, datorită stării de alienaţie mintală sau
toxicomaniei, prezintă pericol pentru societate, independent dacă fapta comisă
constituie sau nu infracţiune ori dacă făptuitorul este condamnat sau apărat de
pedeapsă. Legea leagă, astfel, luarea măsurii de siguranţă de starea sănătăţii
făptuitorului, şi nu de soluţia care s-ar putea dispune în cursul unui proces
penal.
Prin urmare, este evident că o atare măsură nu ar putea
fi luată în cazul când se constată că fapta care face obiectul învinuirii nu
există, nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat ori că nu este prevăzută
de legea penală.
Aşadar, măsura de siguranţă a internării medicale este
reclamată de existenţa unei stări de pericol pentru societate, ce nu ar putea
fi înlăturată altfel decât prin izolarea persoanei bolnave sau toxicomane de
ceilalţi oameni prin internarea sa într-un spital.
Or, câtă vreme crearea stării de pericol social rezultă
din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, măsura internării medicale
trebuie luată, fără întârziere, oricare ar fi stadiul în care se găseşte
procesul penal, chiar şi în cazul netrimiterii în judecată a făptuitorului.
Este de observat că şi în cuprinsul art. 39 din Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002
se consideră că bolnavii psihici periculoşi care au săvârşit fapte prevăzute de
legea penală trebuie supuşi reglementărilor corespunzătoare din Codul penal şi
Codul de procedură penală.
De aceea, în raport şi cu aceste dispoziţii, pentru
evitarea de îndată a pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a
bolnavilor mintali, periculoşi pentru societate, procurorul poate sesiza
instanţa în vederea luării măsurii de siguranţă, chiar dacă aceasta nu a fost
luată, în mod provizoriu, în cursul urmăririi penale.
Ca umare a modificărilor aduse art. 162 alin. 1 din
Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, nu mai este prevăzută
posibilitatea ca procurorul, în cursul urmăririi penale, să poată lua măsura de siguranţă a
internării medicale, numai instanţa de judecată fiind îndreptăţită să dispună,
la sesizarea procurorului, luarea măsurii de siguranţă a internării medicale,
în mod provizoriu, în cursul urmăririi penale.
Totuşi, sintagma „în cursul judecăţii", utilizată
în art. 162 fraza ultimă din Codul de procedură penală, este susceptibilă de a
fi interpretată atât în sensul că se referă la judecata ce are ca obiect fondul
cauzei, ca urmare a sesizării instanţei cu rechizitoriu, cât şi în sensul unei
judecăţi al cărei obiect îl constituie însăşi luarea provizorie a măsurii de siguranţă
a internării.
De altfel, instanţa supremă a statuat constant în
această materie că măsura de siguranţă a internării medicale poate fi luată de
instanţă şi faţă de făptuitorul care, în condiţiile art. 48 din Codul penal, nu
răspunde de fapta sa.
Aşa fiind, chiar în cazul netrimiterii în judecată a
făptuitorului, obligaţia şi dreptul procurorului de a reacţiona împotriva
stărilor de pericol pe care legea înţelege şi vrea să le combată îi impun să
sesizeze instanţa în vederea luării în mod provizoriu a măsurii internării
medicale a învinuitului sau inculpatului faţă de care s-a dispus scoaterea de
sub urmărire penală pe motiv de iresponsabilitate.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
4142 din Codul de
procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că, în cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire
penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă
de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura
internării medicale, o atare măsură se poate dispune de instanţa de judecată,
la sesizarea procurorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
In interpretarea dispoziţiilor art. 162 din Codul de
procedură penală, cu referire la art. 114 din Codul penal, stabileşte că:
In cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate,
iar faţă de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod
provizoriu măsura internării medicale, această măsură se dispune de instanţa de
judecată, la sesizarea procurorului.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei