DECIZIE   Nr. 1299 din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 743 din 8 noiembrie 2010

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                   - judecător

Petre Lăzăroiu                        - judecător

Mircea Ştefan Minea              - judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan           - judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Afrodita Laura Tutunaru         - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 19.844/4/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 26 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.844/4/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, deoarece se acordă posibilitatea unor persoane care au funcţii administrative să procedeze la o modificare în fapt a duratei de executare a pedepsei stabilite de magistrat.

Pe fond, condamnatul în cauză, deşi a îndeplinit cerinţele referitoare la executarea corespunzătoare a fracţiunii de pedeapsă, comisia de liberări din cadrul penitenciarului a arătat că petentul a avut un comportament total necorespunzător, fiind sancţionat disciplinar de trei ori pentru nerespectarea regulamentului şi nu a fost recompensat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând  încheierea de sesizare, raportul  întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 din Codul penal - Liberarea condiţionată, care au următorul conţinut:

„Art. 59. - După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare,  ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

In calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. In acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

In aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Codului penal care formează obiectul excepţiei stabilesc condiţiile în care o persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate poate fi liberată condiţionat. Prevederile atacate nu contravin cu nimic normelor constituţionale referitoare la legalitatea pedepsei la care se referă autorul excepţiei. Dimpotrivă, prin aceste dispoziţii se oferă condamnatului posibilitatea de a fi eliberat, în condiţiile legii, înainte de executarea integrală a pedepsei, pentru a se reintegra social şi a-şi trăi viaţa în acord cu ordinea de drept.

De asemenea, Parlamentul este suveran în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea condiţionată, aceasta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Toţi condamnaţii care, în acord cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, satisfac condiţiile impuse de lege, fie sub aspectul fracţiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de acelaşi tratament.

Curtea constată că decizia de a propune sau nu liberarea condiţionată este luată de toţi membrii comisiei şi nu are drept consecinţă modificarea în fapt a duratei de executare a unei pedepse stabilite prin hotărâre judecătorească, deoarece aceasta este supusă cenzurii instanţei de judecată în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Prin urmare, propunerea de liberare condiţionată avansată de comisie trebuie supusă unei proceduri jurisdicţionale, ca şi cererea condamnatului de liberare condiţionată, judecătorul având posibilitatea de a pronunţa o soluţie de admitere sau respingere a propunerii sau cererii de liberare condiţionată, după analiza motivată a tuturor condiţiilor de fond prevăzute de art. 59 alin. 1 din Codul penal, expresia „poate fi eliberat" neputând fi echivalentă cu dreptul discreţionar al unei autorităţi administrative de a dispune în consecinţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 19.844/4/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru