DECIZIE Nr.
1296 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 10 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel Letcanu şi Manuela
Letcanu în Dosarul nr. 4.294/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.294/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989. Excepţia a fost ridicată de Ionel Letcanu şi Manuela Letcanu într-o
cauză civilă având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act
de vânzare-cumpărare a unui apartament.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea
nr. 247/2005, ulterioară încheierii convenţiei părţilor, încalcă dispoziţiile
art. 21 şi 44 din Constituţie, deoarece se îngrădeşte dreptul de a avea acces
la justiţie pentru valorificarea drepturilor decurgând dintr-o convenţie
încheiată anterior intrării în vigoare a acestei modificări. Fac referire la
cauzele Rotam împotriva României, 2000, şi Sunday Times împotriva
României, 1979, şi arată că, interpretând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, pentru a-şi apăra
drepturile civile în mod efectiv, iar nu doar teoretic, orice persoană are
dreptul să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile
într-un caz dat şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă,
consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că în argumentarea excepţiei autorii au plecat de la o
premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului
de proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136
alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private „în
condiţiile legii".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului nu a
comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, care au următorul conţinut: „(5) Sub sancţiunea
nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după
caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea,
concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea,
precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş,
schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri
si/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 20 alin. (2) privind tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la
justiţie şi ale art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea şi ocrotirea
dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că prevederile de lege
criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 reglementează
sancţiunea nulităţii absolute a tuturor actelor juridice de înstrăinare sau
grevare cu sarcini a bunurilor imobile notificate potrivit prezentei legi până
la soluţionarea procedurilor administrative sau judiciare generate de această
lege.
Curtea constată că această interdicţie temporară de
înstrăinare sau grevare cu sarcini, până la soluţionarea procedurilor
administrative sau judiciare, a terenurilor şi/sau a construcţiilor pentru care
s-au formulat notificări persoanelor juridice deţinătoare, are ca scop
stabilitatea raporturilor juridice şi siguranţa circuitului civil. De altfel,
prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Reglementând prin norme
imperative această interdicţie, este evidentă intenţia legiuitorului de a
preveni apariţia unor situaţii juridice neclare cu privire la bunurile imobile
notificate potrivit prevederilor acestei legi, care fac obiectul unor proceduri
administrative sau judiciare de restituire.
De asemenea, în prezenta cauză, Curtea nu poate reţine
nicio încălcare a dreptului de acces liber la justiţie. Mai mult, autorul şi-a
exercitat acest drept prin formularea acţiunii având ca obiect pronunţarea unei
hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a unui apartament.
Imprejurarea că instanţa de judecată se va pronunţa luând în considerare
prevederile imperative ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi
reţinută ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Ionel Letcanu şi Manuela Letcanu în Dosarul nr.
4.294/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu