DECIZIE   Nr. 1291 din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 743 din 8 noiembrie 2010

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Afrodita Laura Tutunaru        - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ionuţ Stoian în Dosarul nr. 16.798/302/2009, de Gheorghe Laurentiu Bălănescu în Dosarul nr. 16.807/302/2009, de Gheorghe Ştefan Marian în Dosarul nr. 16.801/302/2009, de Radu Marian în Dosarul nr. 16.797/302/2009, de Constantin Mogoşanu în Dosarul nr. 15.216/302/2009, de Cătălin Virgil Ciuparu în Dosarul nr. 1.059/302/2010 şi de Andrei Cătălin Valeriu în Dosarul nr. 1.061/302/2010 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal răspund personal autorii Gheorghe Ştefan Marian, Radu Marian, Cătălin Virgil Ciuparu şi Andrei Cătălin Valeriu şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 430D/2010, nr. 432D/2010, nr. 433D/2010, nr. 434D/2010, nr. 442D/2010, nr. 3.738D/2010 şi nr. 3.739D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepţiei prezenţi în faţa Curţii nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 432D/2010, nr. 433D/2010, nr. 434D/2010, nr. 442D/2010, nr. 3.738D/2010 şi nr. 3.739D/2010 la Dosarul nr. 430D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei Gheorghe Ştefan Marian, Radu Marian, Cătălin Virgil Ciuparu şi Andrei Cătălin Valeriu, care pun concluzii de admitere, arătând Curţii că doresc să execute pedeapsa într-un regim de detenţie mai blând.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu afectează prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 februarie 2010, 3 februarie 2010, 29 aprilie 2010 şi 20 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 16.798/302/2009, nr. 16.807/302/2009, nr. 16.801/302/2009, nr. 16.797/302/2009, nr. 15.216/302/2009, nr. 1.059/302/2010 şi nr. 1.061/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ionuţ Stoian, Gheorghe Laurenţiu Bălănescu, Gheorghe Ştefan Marian, Radu Marian, Constantin Mogoşanu, Cătălin Virgil Ciuparu şi de Andrei Cătălin Valeriu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, deoarece sintagma „în mod excepţional" cuprinsă în textul de lege criticat lasă loc arbitrarului şi determină o inegalitate a cetăţenilor, prin aceea că lasă interpretarea legii la latitudinea unui organ de autoritate publică, respectiv Comisia de individualizare a regimului pedepsei din cadrul penitenciarului. Se încalcă în acest mod şi dreptul la integritate psihică al persoanei, deoarece decizia judecătorului delegat se ia pe baza raportului comisiei, care poate dispune în mod excepţional, fără stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte condamnatul analizat. In plus, analiza de către aceeaşi comisie a naturii şi modului de săvârşire a infracţiunii, fără ca deţinutul să aibă posibilitatea depunerii de probatorii, comisia urmând să aibă în vedere situaţia reţinută de instanţa care a pronunţat condamnarea, reprezintă un act de ingerinţă în actul autorităţii judiciare, care nu este permis într-o ordine constituţională guvernată de principiul separaţiei puterilor în stat.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi reprezintă expresia unui abuz de drept.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul conţinut: „(2) In mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, statuând că scopul Legii nr. 275/2006 constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, „(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de prezenta lege".

Dispoziţiile legale criticate, care reglementează posibilitatea ca persoanele condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, să fie incluse, în mod excepţional, în anumite condiţii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus menţionat şi nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale invocate.

Astfel, nu se poate reţine încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituită în penitenciar în temeiul art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu constituie o imixtiune în activitatea instanţelor judecătoreşti sau o încălcare a competenţelor constituţionale ale acestora. în plus, potrivit art. 25 din Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, astfel încât instanţa de judecată decide asupra legalităţii măsurii contestate.

In legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificată de situaţia diferită în care se află fiecare persoană condamnată. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei „în mod excepţional", cuprinsă în textul de lege ce face obiectul excepţiei. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi interpretarea sa teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără a lăsa vreun dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicării în concret a acestui text de lege, invocată de autorii excepţiei, care susţin că, în practică, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ionuţ Stoian în Dosarul nr. 16.798/302/2009, de Gheorghe Laurenţiu Bălănescu în Dosarul nr. 16.807/302/2009, de Gheorghe Ştefan Marian în Dosarul nr. 16.801/302/2009, de Radu Marian în Dosarul nr. 16.797/302/2009, de Constantin Mogoşanu în Dosarul nr. 15.216/302/2009, de Cătălin Virgil Ciuparu în Dosarul nr. 1.059/302/2010 şi de Andrei Cătălin Valeriu în Dosarul nr. 1.061/302/2010 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru