DECIZIE Nr.
1287 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 10 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Adriana Anca Opriş în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al
Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.112/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43
alin. 3 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Adriana Anca Opriş
într-o cauză ce are ca obiect stabilirea programului de vizitare al minorului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate au o redactare
ambiguă ce nu corespunde actualelor necesităţi sociale, prin aceasta fiind
încălcate drepturi fundamentale constituţionale, cum este cel privitor la
integritatea psihică a copiilor şi dreptul la ocrotirea sănătăţii şi protecţia
copiilor.
Judecătoria Satu Mare apreciază
că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, ci sunt în deplină concordanţă cu prevederile emise
ulterior în materie, respectiv Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că măsurile
reglementate de acestea au caracter accesoriu în raport cu măsura încredinţării
copilului, permiţând exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorării şi
îndrumării minorilor, chiar şi în ipoteza în care minorul refuză păstrarea
legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat. Face
referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în
Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut: „Părintele
divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea
legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea,
învăţătura şi pregătirea lui profesională."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi
privată şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a
tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 43 alin. 3 din Codul familiei reglementează dreptul pe care îl
are părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul de a păstra legături
personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura
şi pregătirea lui profesională.
Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din
Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi texte constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 82 din 25
februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189
din 26 martie 2003, Curtea a reţinut că textul de lege dedus controlului
instituie termenul de drepturi ale părintelui divorţat căruia nu i s-a
încredinţat copilul. Astfel, acesta păstrează dreptul de a avea legături
personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi
pregătirea lui profesională în opoziţie cu terţele persoane şi alături de
celălalt părinte, căruia i s-a încredinţat copilul.
Totodată, părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul
este debitorul obligaţiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind
ţinut să asigure alături de fostul său soţ, tot în calitate de părinte,
realizarea efectivă a drepturilor conferite acestuia de lege. O atare conduită
cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie, în
realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice
părinte faţă de copilul său şi care subzistă atât timp cât părintele nu este
decăzut din drepturile părinteşti.
Curtea constată că susţinerea potrivit căreia art. 43
alin. 3 din Codul familiei contravine prevederilor constituţionale consacrate
de art. 26 alin. (1) şi de art. 49 alin. (1) nu poate fi reţinută, cu atât mai
mult cu cât reglementarea criticată instituie o modalitate prin care
autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa
intimă, familială şi privată, constituind totodată o componentă a regimului
special de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea
drepturilor lor. In ceea ce priveşte încălcarea art. 26 alin. (2) din
Constituţie, este evident că prin persoana fizică îndreptăţită să dispună de ea
însăşi şi fără a încălca drepturile şi libertăţile altora legiuitorul
constituant a avut în vedere persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu
şi experienţă de viaţă, care are posibilitatea de a-şi valorifica acest drept
în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce nu se regăseşte în persoana unui minor,
lipsit de capacitate de exerciţiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Adriana
Anca Oprişîn Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu