DECIZIE Nr.
1283 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 24 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror luliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina
Manuela Popa în Dosarul nr. 01377/285/2010 al Curţii
de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca nefondată, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 273 din 10 iunie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 01377/285/2010, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina Manuela Popa în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 129, art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art.
24 alin. (1), art. 53 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (2),
art. 1 alin. (3) şi art. 131, precum şi ale art. 13 şi 17 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece încheierea
prin care judecătorul admite plângerea împotriva actului procurorului de
netrimitere în judecată şi reţine cauza spre soluţionare nu poate fi atacată
decât odată cu fondul.
Curtea de Apel
Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură
penală, care au următorul conţinut:
„Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8
lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de
orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai
fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008,
Deciziei nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, şi Deciziei nr. 148 din 21
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211
din 19 martie 2008, Curtea Constituţională a statuat că, în ceea ce priveşte
critica referitoare la necesitatea introducerii căii de atac a apelului
împotriva hotărârii judecătorului pronunţate potrivit dispoziţiilor alin. 8 lit. a) şi b) din acest text de lege,
asemenea solicitări nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
In plus, criticile formulate vizează extinderea
prevederilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală şi la alte situaţii
neprevăzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea
instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar
contraveni art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este
[...] unica autoritate legiuitoare a ţării."
De asemenea, Curtea a constatat că textul legal
criticat este în deplină concordanţă cu art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală.
Prin dispoziţiile legale criticate s-a prevăzut
posibilitatea atacării rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată
dispuse de procuror, pe calea sesizării instanţei de judecată căreia i-ar
reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Fiind vorba despre dispoziţiile de procedură judiciară
pe care legiuitorul are competenţa să le adopte potrivit prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă
decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor
consacrate prin Legea fundamentală.
Susţinerea autorului excepţiei în sensul că
dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondată, deoarece nu implică
un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie
juridică.
Stabilirea unei singure căi de
atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă potrivit alin. 8 lit. a) şi b)
din acelaşi articol nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu
părţile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situaţiile juridice
sunt diferite, iar pe de altă parte, Constituţia nu prevede obligativitatea
reglementării în toate cazurile a două căi de atac.
In sfârşit, stabilirea de către legiuitor, prin
dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia
sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit art.
2781 alin. 8 lit.
a) şi b) din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în
temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă
atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Aceasta întrucât, în situaţia
admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind
judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi,
prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa
instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce
caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de
către instanţa de fond care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă,
se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să
îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor
mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina
Manuela Popa în Dosarul nr. 01377/285/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru