DECIZIE Nr.
1271 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 781 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Gorgăneanu, Gabriel Gorgăneanu
Meteşan şi Margareta Gorgăneanu în Dosarul nr. 826/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se prezintă apărătorul autorilor
excepţiei, avocatul Andrei Tudor Dumitrescu, şi partea Maria Popescu,
reprezentată de avocatul Mihail Cristian Furtună, lipsind părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea
criticii de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate
lasă la aprecierea subiectivă a instanţei motivele contestaţiei în anulare,
împrejurare ce lipseşte de conţinut dreptul la apărare al părţilor, prin
menţinerea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă necompetentă.
Avocatul Mariei Popescu consideră neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate şi apreciază că folosirea căilor extraordinare de atac
trebuie să se realizeze numai în anumite condiţii, cu respectarea principiului
subsidiarităţii, şi anume după epuizarea căilor ordinare de atac, şi a
principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi
susţine menţinerea practicii instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 826/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin.
1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian
Gorganeanu, Gabriel Gorganeanu Meteşan şi Margareta Gorganeanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate limitează
liberul acces la justiţie al titularului unei contestaţii în anulare, în
ipoteza în care motivul contestaţiei ar fi putut fi invocat pe calea apelului
sau recursului, fără a considera că partea care invocă motivul de anulare poate
să nu fi avut interesul exercitării căii ordinare de
atac.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza a
doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale deoarece problema
competenţei reprezintă un incident de ordine publică, de interes general, sens
în care aceasta poate fi invocată oricând în cursul judecăţii, indiferent de
gradul de jurisdicţie, inclusiv din oficiu de către instanţa de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură
civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Hotărârile irevocabile
pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai
dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: [...]."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie, precum şi
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 317 din Codul de
procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.452 din 5
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009. Cu acel
prilej Curtea a statuat că prevederile criticate nu au în vedere hotărârile
judecătoreşti susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare de atac, care
oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată exercita, cu
diligentă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referă la
hotărârile irevocabile, împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile
extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare. Legiuitorul
a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea
contestaţiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie
şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive,
desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situaţie egală cu cel
care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un
tratament juridic egal între aceştia.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că, odată invocate pe
calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către
instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra
acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părţii interesate să le
invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul
de procedură civilă. Din moment ce partea a putut invoca aceste motive pe calea
apelului sau a recursului, ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată
această posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza a doua
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Gorganeanu, Gabriel
Gorganeanu Meteşan şi Margareta Gorganeanu în Dosarul nr. 826/2/2008 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu