DECIZIE Nr.
1270 din 25 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 212 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 212 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Baupartner" - S.R.L, din
Ploieşti în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din
13 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.049/105/2007, Tribunalul Prahova -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212
din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost invocată de pârâta Societatea
Comercială „Baupartner" - S.R.L, din Ploieşti în dosarul menţionat, având
ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind obligarea acesteia la plata unei
sume de bani reprezentând contravaloarea unor materiale livrate şi a unor
lucrări efectuate şi neachitate, conform contractului de subantrepriză încheiat
între părţi.
In motivarea excepţiei se
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul
egalităţii, dreptul la un proces echitabil şi la apărare, deoarece permit
instanţei de judecată ca în mod discreţionar să respingă cererea legală a
părţii de a se efectua o
contraexpertiza în condiţiile în care între concluziile experţilor numiţi în
cauză sunt diferenţe de neconciliat.
Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale, de vreme ce acestea nu privesc încuviinţarea unei noi probe,
ci doar refacerea unei probe deja administrate, necesară, după caz, în scopul
stabilirii în concret a situaţiei de fapt existente în litigiul dedus judecăţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 212 din Codul de procedură civilă,
care au următoarea redactare:
- Art. 212: „Dacă instanţa
nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau
o nouă expertiză.
Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la
primul termen după depunerea lucrării."
In susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de
lege criticate sunt invocate normele constituţionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 20 alin. (1),
acesta din urmă fiind invocat sub aspectul încălcării art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consacrat
dreptului la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine următoarele:
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 212 din
Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece oferă instanţei de
judecată posibilitatea de a exercita în mod abuziv rolul său activ, în sensul
că aceasta poate refuza de o manieră discreţionară, discriminatorie, cererea
legală a unei părţi de a se efectua o contraexpertiza, ca mijloc legal de
apărare, în condiţiile în care sunt diferenţe de neconciliat între concluziile
experţilor numiţi în cauză.
Curtea constată că aceste critici de
neconstituţionalitate nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate.
Dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură civilă nu
conţin norme cu caracter discriminatoriu, care să avantajeze o parte sau alta
în defavoarea celeilalte, ci prevăd dreptul oricărei părţi din proces de a cere
motivat efectuarea contraexpertizei şi de a depune această cerere până la
primul termen după depunerea lucrării. Prin urmare, nu se poate reţine pretinsa
contrarietate faţă de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Cât priveşte celelalte critici de
neconstituţionalitate, întemeiate pe art. 21, art. 24 din Constituţie şi art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, se constată că nici acestea nu pot fi primite.
Articolul 212 din Codul de procedură civilă
reglementează două situaţii distincte: alin. 1 prevede posibilitatea ca
instanţa, în exercitarea rolului său activ în administrarea probatoriului, să
dispună întregirea expertizei sau o nouă expertiză, atunci când datele
rezultate din prima expertiză sunt nelămuritoare pentru aflarea adevărului. Decizia
instanţei de a se completa sau repeta expertiza ţine de specificul fiecărei
cauze şi de administrarea probelor aflate la dosar, asupra cărora putere
suverană de apreciere o are instanţa de judecată, care, potrivit art. 124 alin.
(3) din Constituţie, se caracterizează prin independenţă şi supunere exclusiv
faţă de lege. Pe de altă parte, alin. 2 al art. 212 din Codul de procedură
civilă prevede dreptul oricărei părţi din proces de a solicita motivat, până la
primul termen după depunerea lucrării, efectuarea unei expertize contrarii,
cerere asupra căreia va decide instanţa, în funcţie de temeinicia acesteia.
Este firesc ca partea să aibă dreptul de a solicita efectuarea unei
contraexpertize, dar acest drept să nu fie unul absolut, de jure, ci să fie condiţionat de
exercitarea sa într-un anumit termen, iar cererea să fie motivată, deoarece în
caz contrar ar fi împiedicată soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
cerinţă impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere că părţile
din proces se află pe poziţii contrare şi ar putea exercita cu rea-credinţă
dreptul prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Baupartner" - S.R.L, din Ploieşti în Dosarul nr.
2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi