DECIZIE Nr.
1270 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
154/2007 pentru prorogarea termenului prevazut la art. III din titlul XVI al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei,
precum si unele masuri adiacente, precum si a dispozitiilor art. 94, art. 96 si
art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 7 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi
art. 98 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 2.082/303/2008
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, autorul excepţiei invocă
„incompatibilitatea reprezentantului Ministerului Public de a pune
concluzii", precizând totodată că toţi procurorii sunt incompatibili în
prezenta cauză. Arată că s-ar încălca drepturile sale procesuale, deoarece
„persoanele care sunt în duşmănie nu pot să pună concluzii."
Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea
Curţii cererea formulată de autorul excepţiei.
Curtea, deliberând, respinge excepţia incompatibilităţii
Ministerului Public invocată.
Având cuvântul cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, autorul acesteia solicită admiterea excepţiei,
expunând, pe larg, considerentele expuse în faţa instanţei de judecată. Arată
că este neconstituţional refuzul de a aplica legea şi de a înregistra şedinţele
instanţelor de judecată. Cât priveşte dispoziţiile din Legea nr. 303/2004
criticate, arată că încalcă prevederile art. 15, art. 16 şi art. 20 din
Constituţie, convenţiile de la Roma, Paris şi New York, Carta Europeană
revizuită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce
priveşte art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004 şi ca inadmisibilă
în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.082/303/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea
termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, precum şi a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată
de Ilie Gheorghe Vasile Cornel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 94, art. 96 şi art.
98 din Legea nr. 303/2004 restrâng „dreptul la acţiune al justiţiabililor şi
împiedică accesul liber la justiţie al acestora, în vederea recuperării prejudiciilor
materiale şi morale de la judecătorii sau procurorii ce i-au prejudiciat".
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 154/2007, se formulează o serie de critici la adresa
instanţei de judecată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că reglementarea unor modalităţi şi condiţii în care se angajează
răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale nu
reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie şi nici a dreptului la un
proces echitabil, ci o expresie a libertăţii legiuitorului de a reglementa
cadrul exercitării acestui drept fundamental. In ceea ce priveşte criticile
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007, apreciază că
„motivele formulate vizează extinderea sferei de aplicare a actului normativ,
ceea ce nu se poate face pe calea excepţiei de neconstituţionalitate".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 154/2007 pentru
prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, precum şi ale art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 154/2007 pentru prorogarea aplicării termenului prevăzut la art. III din
titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, astfel cum a fost aprobată
prin Legea nr. 127/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 413 din 2 iunie 2008, are următorul cuprins: „Termenul prevăzut la art.
III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art.
13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea
şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2009."
Dispoziţiile art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare, au următorul cuprins:
- Art. 94: „Judecătorii şi procurorii răspund civil,
disciplinar şi penal, în condiţiile legii.";
- Art. 96: (1) Statul răspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în
condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care
şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul
la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese
penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea
prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte
procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a
stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau
disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă
săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură
să determine o eroare judiciară.
(5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana
care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii
judiciare de către judecător sau procuror.
(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana
vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat
prin Ministerul Finanţelor Publice.
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în
temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6),
statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului
sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea
judiciară cauzatoare de prejudicii.
(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune
în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.";
- Art. 98: „(1) Judecătorii şi procurorii răspund
disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru
faptele care afectează prestigiul justiţiei.
(2) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi
procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 15
- Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul
liber la justiţie, art. 50 - Protecţia persoanelor cu handicap, art.
51- Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi. Se mai invocă încălcarea art. 6 şi 7 din Legea nr.
303/2004, „tratatele, convenţiile şi actele adiţionale la care România este
parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994", Carta socială revizuită,
adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, „a
art. 1 şi urm. din Carta drepturilor omului, a Acordului de la Paris din 1952,
a Recomandării 21 a Consiliului Europei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 154/2007, prin care s-a dispus prorogarea termenului prevăzut la
art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente până la data de 1
ianuarie 2009, se constată că aceasta şi-a încetat aplicabilitatea. Astfel,
termenul de intrare în vigoare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară referitoare la înregistrarea şedinţelor de
judecată a fost prorogat până la 1 ianuarie 2010, prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008. Potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 705 din 19
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951
din 24 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 335 din 3 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007, încetarea
aplicabilităţii unui act normativ atrage o soluţie de inadmisibilitate în
conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
II. In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a mai
examinat constituţionalitatea art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în raport de aceleaşi
texte din Legea fundamentală şi faţă de critici similare formulate de acelaşi
autor al excepţiei, într-un alt dosar înregistrat pe rolul Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Cu acel prilej, Curtea a pronunţat Decizia
nr. 1307 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, a cărei soluţie de respingere a
excepţiei, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile
Cornel în Dosarul nr. 2.082/303/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94, art. 96 şi art. 98 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta