DECIZIE   Nr. 1269 din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 135 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 781 din 23 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                    - preşedinte

Aspazia Cojocaru                    -judecător

Acsinte Gaspar                        -judecător

Petre Lăzăroiu                         -judecător

Mircea Ştefan Minea               -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan            -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Mihaela Senia Costinescu        - maqistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Garant Flory" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.044/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi susţine menţinerea practicii instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 8 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.044/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Garant Flory" - S.R.L. din Bucureşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin art. 20, art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, prin restricţia introdusă de prevederile art. 135 din Codul de procedură civilă, partea nu mai are posibilitatea de a combate în mod real şi efectiv pretenţiile părţii adverse, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat a fost instituit în scopul protejării drepturilor reclamantului, invocate pe calea cererii de chemare în judecată, care, în lipsa normei criticate, ar fi paralizate de pretenţii deduse judecăţii de către pârât, pe calea cererii reconvenţionale, în orice moment al desfăşurării procesului.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 135 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, întrucât acestea stabilesc sancţiunea aplicabilă în cazul depunerii tardive a cererii reconvenţionale şi introducerii terţilor în proces, instituind limite rezonabile ale exercitării liberului acces la justiţie şi ocrotirea în egală măsură a drepturilor şi a intereselor celorlalte subiecte de drept.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 135 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părţile consimt să se judece împreună."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20, 21 şi 24 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege dedus controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativităţii depunerii cererii reconvenţionale înăuntrul unui termen prevăzut de lege, se asigură de plano echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a acţiunii introductive a reclamantului.

Pe de altă parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsură de a cunoaşte, încă de la început, cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregăti apărările, în cunoştinţă de cauză, în raport cu susţinerile pârâtului cuprinse în cererea reconvenţională.

Obligaţia depunerii cererii reconvenţionale într-un anumit termen, cu consecinţa judecării separate a pretenţiilor pârâtului în caz de nerespectare, se circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, legiuitorului ordinar, care a acţionat deci în limitele prerogativelor sale constituţionale.

Dincolo de utilitatea evidentă a reglementării cuprinse în art. 135 din Codul de procedură civilă, Curtea nu poate reţine încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât art. 118 şi 119 din acelaşi cod instituie obligaţia pentru instanţa judecătorească, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, ce vor fi consemnate în încheierea de şedinţă, acordându-i, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării sau cererii reconvenţionale. In cauzele în care întâmpinarea este obligatorie, cererea reconventionala trebuie depusă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. Numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie cererea reconventionala poate fi depusă la prima zi de înfăţişare.

Pe de altă parte, Curtea constată că, întrucât norma procedurală prevede că pârâtul „poate" să facă cerere reconventionala, înseamnă că, în principiu, aceasta are caracter facultativ. Prin urmare, pârâtul poate să opteze între a-şi valorifica    pretenţiile    pe    calea    incidentală    a    cererii pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, reconvenţionale şi calea principală. Dacă optează pentru prima ipoteză, însă cererea reconventionala este introdusă tardiv, ea poate fi judecată împreună cu cererea principală numai dacă părţile sunt de acord.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Aşa fiind, Curtea constată că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, precum şi drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Garant Flory" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.044/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu