DECIZIE Nr.
1267 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 3din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 781 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -
judecător
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fier Forjat
M&I" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 34.007/3/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, susţinând
menţinerea practicii instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 34.007/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor a art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fier Forjat
M&J" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul
constituţional la apărare prin faptul că ascultarea părţilor, fără a fi
comunicată cererea de intervenţie formulată, este pur formală şi nu asigură
posibilitatea pregătirii unei apărări temeinice.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale. Prin admiterea în principiu, instanţa nu se pronunţă asupra
fondului cererii, verificând numai aparent interesul şi, eventual, dreptul
propriu, potrivit art. 49 din Codul de procedură civilă, şi acordă părţii
posibilitatea să formuleze întâmpinare pentru a combate susţinerile cuprinse în
cererea de intervenţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul
şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 52 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă,
texte de lege care au următorul conţinut: „După ascultarea părţilor şi a
celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a
intervenţiei.[...]
După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune
comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie,
va soroci termenul în care aceasta va trebui depusă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate încalcă dreptul la apărare, prevăzut de art. 24
din Constituţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a
constatat că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 52 din Codul de
procedură civilă instanţa constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri,
exemplu fiind Decizia nr. 320 din 5 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 416
din 18 iunie 2009, sau Decizia nr. 560 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 14 august 2007, statuând în sensul constituţionalităţii
acestor prevederi.
Astfel, Curtea a decis că asupra admisibilităţii în
principiu a intervenţiei se pronunţă instanţa de judecată, după ascultarea
părţilor şi a celui ce intervine, fiind astfel asigurate garanţiile accesului
liber la justiţie, şi că reclamantul beneficiază de suficiente garanţii
procesuale menite să concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte dreptul la apărare, acesta le este
garantat părţilor aflate în proces prin art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", precum şi prin
art. 129, care prevede că „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", texte prin care se atribuie
exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de
judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Aşa fiind,
dispoziţiile criticate reprezintă expresia aplicării acestor dispoziţii
constituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi 3 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fier
Forjat M&I" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 34.007/3/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu