DECIZIE Nr.
1266 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 si art. 725 alin. 3 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 10 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugene Y. Weissman, Mariana
Bălan, Karin Humbert, Liana Alberta de Neuberger, Eric Albert Weissmann şi
Kirstin Pilarcik/Lamphere în Dosarul nr. 42.194/3/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorii
excepţiei, avocatul Dumitru P. Mihai din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicită
admiterea acesteia, expunând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de
judecată. In plus invocă, direct, în faţa Curţii, neconstituţionalitatea art.
II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aşa cum a fost
modificat de Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea acestei ordonanţe, pentru
aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat cu privire la
art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât
criticile de neconstituţionalitate privesc atât modificarea legii, cât şi
aplicarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 42.194/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725
alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugene Y.
Weissman, Mariana Bălan, Karin Humbert, Liana Alberta de Neuberger, Eric Albert
Weissmann şi Kirstin Pilarcik/Lamphere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, întrucât condiţionează admisibilitatea cererii de
revizuire de producerea unor consecinţe grave care continuă şi la data
introducerii cererii, iar pe de altă parte - referitor la art. 725 alin. 3 din
Codul de procedură civilă - hotărârea asupra cererii de revizuire este supusă
căilor de atac existente la data pronunţării hotărârii revizuite.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă contravin
Constituţiei, iar prevederile art. 725 alin. 3 din acelaşi cod sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, cu următoarea redactare:
- Art. 322 pct. 9: „dacă Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor
fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale
acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin
revizuirea hotărârii pronunţate.";
- Art. 725 alin. 3: „Hotărârile pronunţate înainte
de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor
prevăzute de legea sub care au fost pronunţate."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul
acces la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând critica de neconstituţionalitate cu privire
la art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul
excepţiei solicită, de fapt, modificarea soluţiei legislative criticate,
întrucât textul de lege criticat condiţionează admisibilitatea cererii de
revizuire de producerea unor consecinţe grave care continuă şi la data
introducerii cererii.
Acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu
transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator
pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul
este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", precum şi art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(3) Curtea Constituţională
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Referitor la motivul de neconstituţionalitate invocat
cu privire la art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată
că acesta nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea în timp a
acestuia, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Şi, în fine, cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu poate
fi primită pentru faptul că astfel s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d)
din Constituţie şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestor
prevederi legale, excepţia se ridică în faţa instanţei judecătoreşti, părţile
fiind în drept să o dezbată, depunând dovezile şi probele pe care le cred
necesare şi exercitându-şi drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice
cauză pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 9 şi art. 725 alin. 3 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugene Y. Weissman, Mariana Bălan,
Karin Humbert, Liana Alberta de Neuberger, Eric AlbertWeissmann şi Kirstin
Pilarcik/Lamphere în Dosarul nr. 42.194/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu