DECIZIE Nr.
1264 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 30 alin. 3 din Codul
familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 775 din 12 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul
familiei, excepţie ridicată de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 104/233/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Mihai
Dermengi într-o acţiune de partaj.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt lipsite
de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Consideră că acestea ar fi trebuit să cuprindă precizări şi criterii de
evaluare, respectiv indicaţii precise asupra normelor aplicabile situaţiei de
fapt a cauzei în care autorul are calitatea de parte. Susţine că lipsa de
precizie şi claritate a dispoziţiilor legale atacate afectează însăşi substanţa
dreptului dedus judecăţii, aducând o atingere gravă dreptului la un proces
echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi dreptului
la viaţa de familie, ocrotit de art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală,
raportat la art. 8 din Convenţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, ci instituie prezumţia relativă de comunitate de
bunuri, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către soţul care
pretinde că ar fi avut o contribuţie exclusivă la dobândirea unui bun în timpul
căsătoriei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, face referire la
deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.122/2007 şi nr. 308/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, republicat
în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:
- Art. 2: „Relaţiile de familie se bazează pe
prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi
acorde unul altuia sprijin moral şi material.";
- Art. 30 alin. 3: „Calitatea de bun comun nu
trebuie să fie dovedită."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26
referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 44 privind dreptul
de proprietate privată şi ale art. 51 privind dreptul de petiţionare. Totodată
invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea
vieţii de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 122 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, a analizat critici
identice cu referire la prevederile art. 2 din Codul familiei, reţinând că
acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce reglementează cadrul legal unor noţiuni
esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie.
Faţă de susţinerile autorului excepţiei privind
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea
criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor
juridice, Curtea constată că aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu
prin hotărârea pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că
previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate
avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da
naştere la o rigiditate excesivă a reglementării.
Totodată, cu privire la prevederile art. 30 din Codul
familiei, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 184 din 26 februarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie
2008, reţinând că acestea reglementează regimul comunităţii de bunuri a
soţilor, ca o consecinţă firească a relaţiilor personale izvorâte din căsătorie
şi ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale
soţilor. Totodată, prin dispoziţiile alin. (3) al art. 30 din Codul familiei se
instituie prezumţia relativă de comunitate a bunurilor soţilor, însă aceasta
poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este
propriu al unuia dintre soţi. De asemenea, Curtea a reţinut că bunurile comune
pot fi împărţite atât în timpul căsătoriei, lacerereaoricăruia dintre soţi,
prin hotărâre judecătorească, cât şi la desfacerea căsătoriei prin divorţ,
cazuri în care instanţa de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia
dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de participarea fiecărui soţ
prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor
comune.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind
încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că dreptul
de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt
stabilite de legiuitor.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a
constatat că dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin
prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie şi din actele
internaţionale invocate.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri
care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au
incidenţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 şi art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Mihaela Ionescu