DECIZIE   Nr. 126 din  4 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 447 din 11 septembrie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. in dosarele nr. 2.238/1999, 2.239/1999, 2.240/1999, 2.732/1999, 2.733/1999, 2.734/1999, 2.735/1999, 2.736/1999, 2.738/1999, 2.739/1999 si 2.740/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala si in Dosarul nr. 3.214/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala.
    La apelul nominal este prezenta Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, prin avocatii Mihai Constantinescu si Dan Sulica. Lipsesc Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. si Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A., fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 11C/2000, 12C/2000, 13C/2000, 14C/2000, 15C/2000, 16C/2000, 17C/2000, 18C/2000, 19C/2000, 20C/2000 si 82C/2000 la Dosarul nr. 10C/2000, avand in vedere ca partile sunt aceleasi, precum si ca exista o legatura stransa in ceea ce priveste obiectul si cauza fiecareia dintre aceste pricini. Reprezentantii partii prezente sunt de acord cu conexarea, intrucat toate aceste cauze au aceleasi parti si acelasi obiect. Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu masura conexarii, pentru aceleasi considerente. Fata de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr. 10C/2000.
    Magistratul-asistent sef refera cu privire la cererile autorului exceptiei de amanare a cauzelor conexate pentru 11 iulie 2000, cand este fixat termen de judecata pentru dosarele nr. 116C/2000, 117C/2000 si 122C/2000, cu acelasi obiect si aceleasi parti, aratand in continuare ca, ulterior, autorul exceptiei a depus alte cereri de amanare in aceleasi dosare pentru data de 19 septembrie 2000, cand este fixat termen de judecata in dosarele nr. 138C/2000 si 139C/2000. Reprezentantii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare solicita respingerea cererilor, acestea fiind formulate in scopul vadit al tergiversarii solutionarii cauzei. Reprezentantul Ministerului Public, la randul sau, pune concluzii de respingere a acestor cereri de amanare. Curtea respinge cererile formulate de autorul exceptiei, intrucat amanarea in vederea conexarii cu alte dosare care au termen ulterior nu se justifica si ar conduce la tergiversarea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in dosarele care au termen fixat pentru data de astazi.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 55/1999. In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, se sustine ca aceasta este nefondata, intrucat dreptul la egalitate in fata legii nu neaga existenta "dreptului fundamental la diferentiere". In sprijinul acestor sustineri se evoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate si, prin urmare, daca la situatii egale trebuie sa se aplice un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate sa fie decat diferit (deciziile nr. 70/1993, 74/1994 si 85/1994), aceasta practica fiind in concordanta cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, pentru solutionarea acestei critici este esential sa se observe ca pentru procedura instituita de Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 exista o ratiune suficienta care justifica aceasta reglementare. Astfel, aceasta ordonanta urmareste realizarea creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica, care au un statut asemanator cu creantele bugetare. De aceea, procedura speciala privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica este justificata de vocatia lor, de asemenea, speciala.
    Cu privire la constitutionalitatea executarii printr-o procedura speciala a creantelor bugetare, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, constatand constitutionalitatea procedurii instituite prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1996. De asemenea, se sustine ca nu este identica nici situatia debitorilor unor creante bancare neperformante cu aceea a altor debitori, deoarece astfel de creante, preluate la datoria publica, prezinta un coeficient ridicat de risc. Ele prezinta un risc major si prin debitori, care de cele mai multe ori sunt insolvabili. Dreptul la diferentiere se justifica prin natura interesului avut in vedere, in speta interesul public. De asemenea, in ceea ce priveste critica potrivit careia prin actul normativ se incalca dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie, reprezentantii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare sustin ca normele referitoare la competenta si la procedura de judecata a litigiilor legate de executarea creantelor neperformante sunt legitimate constitutional de dispozitiile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentala. Referitor la sustinerea ca actul normativ criticat incalca liberul acces la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, in primul rand, se arata ca, in ceea ce priveste cautiunea, in exceptie se omite faptul ca aceasta masura a fost deja instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor, astfel cum a fost modificata ulterior. Reglementarea cuprinsa in art. 40 din ordonanta preia o reglementare anterioara, care insa nu face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Sub acest aspect, pun concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind lipsita de obiect. In al doilea rand, se sustine ca accesul la justitie nu este obstructionat de necesitatea platii unei cautiuni, pentru ca aceasta nu stavileste accesul la justitie, ci este menita sa impiedice folosirea abuziva a mijloacelor procedurale in scopul tergiversarii executarii creantelor. In legatura cu obligatia de comunicare prealabila a actiunii, a actelor pe care se intemeiaza si a interogatoriului scris, se sustine ca aceasta reprezinta o masura de celeritate a realizarii actului de justitie, dar nu se incalca accesul liber la justitie. Dispozitiile art. 8 si ale art. 11 alin. (2) din aceeasi ordonanta sunt constitutionale, intrucat nu este incalcat dreptul la aparare, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 128 din Constitutie, partile pot exercita caile de atac in conditiile legii. In fine, privitor la motivul de neconstitutionalitate a dispozitiilor care reglementeaza atributiile Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare in ceea ce priveste executarea creantelor neperformante cesionate, se arata ca nu este cu nimic incalcata competenta instantelor judecatoresti de a solutiona conflictele ce pot aparea ca urmare a aplicarii acestor masuri.
    Reprezentantii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare depun concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, sustinand ca procedura speciala de executare silita, instituita prin ordonanta, este in concordanta cu prevederile art. 16 din Constitutie si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 a fost emisa in baza unei legi de abilitare si, ca atare, dispozitiile sale pot deroga de la lege. De asemenea, se arata ca nu este incalcat nici liberul acces la justitie, masurile procesuale prevazute de ordonanta avand menirea sa previna abuzul in exercitiul unor drepturi procesuale. In legatura cu pretinsa incalcare a dreptului la aparare se arata ca motivul invocat nu este intemeiat, intrucat instituirea unei singure cai de atac, si anume recursul, nu constituie o lezare a dreptului la aparare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierile din 1 noiembrie 1998, pronuntate in dosarele nr. 2.238/1999, 2.239/1999, 2.240/1999, 2.732/1999, 2.733/1999, 2.734/1999, 2.735/1999, 2.736/1999, 2.738/1999, 2.739/1999 si 2.740/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala, precum si prin Incheierea din 19 ianuarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.214/1999 de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a ansamblului dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, si, in special, a dispozitiilor art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2) si art. 40. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti.
    Obiectul dosarelor il constituie apelul declarat impotriva sentintelor civile pronuntate de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti si, respectiv, de Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, prin care s-au respins opozitiile impotriva formelor de executare initiate de Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A. Formele de executare au fost initiate prin somatie de executare referitoare la obligatia Societatii Comerciale "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. de a plati o suma reprezentand valoarea unor bilete la ordin aflate in posesia mentionatei banci. In temeiul Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare a succedat in drepturile procesuale ale Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 este neconstitutionala in totalitatea ei, pentru ca este "vadit partinitoare", incalcand dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutia Romaniei, dispozitii care prevad ca "Nimeni nu este mai presus de lege". Potrivit motivarii autorului exceptiei, Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 "a fost emisa intr-un domeniu in care exista deja o reglementare", facandu-se in acest sens referire la dispozitii ale Codului comercial, art. 478 - 489, care reglementau regimul juridic al garantiilor reale mobiliare pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, care a abrogat dispozitiile art. 478 - 489 din Codul comercial, dar a prevazut in art. 102 alin. (1) ca amanetul sau ipoteca asupra bunurilor, constituita si inregistrata anterior, ramane supusa dispozitiilor legale existente la data constituirii ei. De asemenea, in dezvoltarea motivarii exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca, in completarea procedurii prevazute in textele evocate ale Codului comercial, sunt aplicabile si prevederile Codului de procedura civila care se refera la procedura executarii silite, inclusiv in materie imobiliara. Pe de alta parte, se arata ca insasi Legea nr. 99/1999 prevede la art. 75 dreptul la opozitie la vanzarea bunului gajat al debitorului, creditorului sau proprietarului bunului, pe care acesta il poate exercita in termen de 5 zile libere de la primirea notificarii. Or, Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 "instituie o procedura speciala in domeniul executarii silite mobiliare si imobiliare, procedura care deroga de la dispozitiile dreptului comun si care este valabila doar in ce priveste Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si debitorii acesteia". Astfel art. 4 stipuleaza ca titlul executoriu se comunica debitorului si se pune in executare fara nici o alta formalitate, iar art. 23 din ordonanta prevede ca executarea silita a bunurilor imobile ipotecate si a bunurilor mobile gajate se poate face in termen de 5 zile de la comunicarea titlului executoriu catre proprietarul acestuia, fara incuviintarea instantei. Prin titlu executoriu, in baza art. 3 alin. (1) din ordonanta, se intelege contractele sau conventiile de credit dintre banca si debitorul cedat ori alte titluri constatatoare de creante, actele prin care s-au constituit garantii personale sau reale pentru restituirea acestor creante cesionate Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, precum si orice alte acte sau intelegeri incheiate de aceasta pentru realizarea creantelor preluate.
    De asemenea, se arata ca art. 12 din ordonanta in discutie prevede un termen de prescriptie mai scurt pentru actiunile indreptate impotriva Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare. Se considera ca in acest fel "se creeaza o inegalitate discriminatorie de tratament juridic intre Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, in calitate de creditor, care se supune unei anumite legi - Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 - si ceilalti creditori aflati in situatii asemanatoare si care se supun unei alte legi, cu mult mai dezavantajoase [...]. Pe de alta parte, se creeaza o discriminare intre debitorii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare si ceilalti debitori", inlaturandu-se egalitatea in drepturi consacrata de art. 16 din Constitutie.
    Autorul exceptiei invoca in motivarea acesteia si incalcarea art. 24, care prevede garantarea dreptului la aparare, si a art. 128 din Constitutie, care reglementeaza dreptul partilor interesate de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti. In acest sens se sustine ca, prin art. 11 alin. (2) din ordonanta criticata, se prevede o singura cale de atac - recursul, lipsind partea interesata de o cale de atac - apelul, ceea ce, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, constituie "o atingere grava a dreptului la aparare, mai ales ca apelul este singura cale devolutiva de atac si provoaca o rejudecare a fondului". Acest aspect este considerat, in acelasi timp, si ca o incalcare a egalitatii in drepturi prevazute la art. 16 din Constitutie. Tot ca o incalcare a dreptului la aparare este considerata si dispozitia cuprinsa in art. 9 alin. (3) din ordonanta, care instituie prezumtia renuntarii de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si la probele in sustinerea acestor aparari, in cazul in care partea nu comunica intampinarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire inainte de primul termen de judecata, inlaturandu-se astfel aplicarea prevederilor art. 118 din Codul de procedura civila.
    De asemenea, se invoca si incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, care consacra liberul acces la justitie, precizand ca nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. In acest sens se evoca prevederile art. 40 din ordonanta, care stabilesc ca debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare numai cu depunerea unei cautiuni egale cu jumatate din valoarea activului bancar supus valorificarii. Un alt text considerat contrar principiului constitutional al liberului acces la justitie este cel cuprins in art. 9 alin. (1) din ordonanta, care prevede ca reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se intemeiaza si, dupa caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora la instanta, sub sanctiunea neprimirii cererii de catre judecator, in timp ce Codul de procedura civila conditioneaza primirea cererii de catre judecator doar de indeplinirea unor conditii de forma pentru cererea respectiva.
    Un alt motiv de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 il constituie, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, incalcarea dispozitiilor art. 125 din Constitutie, care stabilesc ca justitia se realizeaza de Curtea Suprema de Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, prevazand, in acelasi timp, ca este interzisa infiintarea de instante extraordinare, iar competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Prin faptul ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 da in competenta Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare toata procedura executarii silite, cu exceptia litigiilor, autorul exceptiei considera ca, intrucat "executarea silita tine de notiunea de justitie, fiind ultima faza a procesului civil", prevederile ordonantei sunt neconstitutionale.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia asupra exceptiei ridicate in Dosarul nr. 3.214/1999, apreciaza ca ordonanta "instituie o procedura speciala in domeniul executarii silite mobiliare si imobiliare, procedura care deroga de la dispozitiile dreptului comun si care este valabila in ce priveste Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si debitorii acesteia". In concluzie, considera ca "Dispozitiile acestei ordonante aduc o atingere grava dreptului de aparare, accesului, liber la justitie."
    Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala isi exprima opinia in legatura cu exceptia ridicata in celelalte dosare, in sensul ca "acest act normativ mai degraba nu delimiteaza in timp si spatiu toate chestiunile", apreciind ca textul ordonantei este "nu neconstitutional, ci neaplicabil [...]".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, sustinand, in esenta, ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 instituie o reglementare speciala in materia executarii silite pentru realizarea creantelor bancare neperformante preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, care, conform Hotararii Guvernului nr. 387/1999, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, subordonat Guvernului. Sumele rezultate din valorificarea activelor sunt destinate acoperirii creditelor acordate de bancile cu capital majoritar de stat si altor plati, iar diferenta se vireaza la bugetul de stat. Astfel, este evident ca "activitatea Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare este de interes general, intrucat are ca scop recuperarea unor fonduri ca resurse pentru bugetul de stat, componenta a bugetului public national, potrivit art. 137 alin. (1) din Constitutie". Or, conform art. 1725 din Codul civil, in ceea ce intereseaza "tezaurul public", reglementarile proprii, de exceptie de la dreptul comun, sunt de resortul legii speciale. O astfel de reglementare, se regaseste in Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata prin Legea nr. 108/1996, potrivit careia sunt realizate prin executare silita obligatiile de plata a unor sume ce reprezinta venituri publice. In continuare se mai arata ca, potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul trebuie sa asigure "protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". In acest scop, acesta stabileste masuri cu caracter economic, prin care se urmareste realizarea politicii financiare specifice reformei in acest domeniu. Preluarea de catre Agentia de Valorificare a Activelor Bancare a activelor neperformante de la bancile comerciale la care statul este actionar majoritar s-a facut in scopul valorificarii acestora cu mai multa celeritate.
    Adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, prin care s-a instituit un regim juridic special de urmarire si valorificare a creantelor preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, se justifica, potrivit opiniei Guvernului, prin faptul ca aproape toate sumele rezultate din valorificarea activelor bancare se fac venituri la bugetul de stat, ceea ce impune "o recuperare cat mai optima si intr-un timp cat mai scurt a sumelor respective". Prin aceasta ordonanta "nu sunt incalcate dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie [...]", toate creantele de acest fel "fiind recuperate, potrivit legii speciale, in conditii egale si fara nici un fel de discriminari".
    De asemenea, se apreciaza ca "prevederile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 nu incalca nici dispozitiile constitutionale privitoare la dreptul de aparare, fiecare parte in litigiile ce se nasc in legatura cu executarea unor astfel de creante bugetare fiind libera sa-si angajeze un aparator si dispune de toate garantiile procesuale".
    In legatura cu faptul ca, potrivit art. 11 alin. (2) din ordonanta, se prevede o singura cale de atac, si anume, recursul, se arata ca aceasta "nu contravine dispozitiilor Legii fundamentale, intrucat art. 128 din Constitutie prevede ca <<Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii>>, ordonanta reglementand caile de atac pentru aceasta procedura speciala".
    Referitor la reglementarea cuprinsa in ordonanta, potrivit careia "Nerespectarea obligatiei de comunicare prezuma renuntarea de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si la probele in sustinerea acestor aparari", Guvernul sustine ca aceasta "nu incalca dreptul la aparare, intrucat nimeni nu poate invoca propria culpa, iar partile cunosc obligatia pe care o au cu privire la comunicarea intampinarii si termenul in care aceasta trebuie indeplinita".
    In ceea ce priveste dispozitiile ordonantei care prevad obligatia de a depune o cautiune in cazul introducerii contestatiei la executare, se arata ca in cauza "nu este vorba de o taxa judiciara de timbru, astfel cum se arata in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, ci de o cautiune, deci o garantie, ce ar putea fi dispusa de instanta si in alte litigii privind contestatia asupra executarii silite in baza art. 401 din Codul de procedura civila, garantie care, in cazul reglementat de aceasta ordonanta, devine obligatorie, datorita specificului acestor creante".
    Cu privire la faptul ca, potrivit prevederilor art. 13 din ordonanta, procedurile de executare silita pentru valorificarea activelor bancare preluate de agentie sunt puse in aplicare de corpul de executori ai acesteia sau de executorii judecatoresti, Guvernul sustine ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 125 din Constitutie, intrucat litigiile in legatura cu creantele bancare neperformante preluate la datoria publica se solutioneaza de instantele judecatoresti, conform prevederilor art. 8 din ordonanta, iar potrivit art. 40, "Debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si pot face contestatie la executare [...]".
    Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor in fiecare dosar, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Astfel cum a fost formulata, exceptia de neconstitutionalitate se refera, in primul rand, la ansamblul Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 si, in mod special, la dispozitiile art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2) si ale art. 40 din acest act normativ.
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, actul normativ criticat a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000, insa criticile de neconstitutionalitate formulate nu au legatura cu textele modificate.
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile ordonantei criticate sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1) si (2), art. 125 si 128 din Constitutie.
    Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul cuprins:
    Art. 16
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 125
    "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
    Art. 128
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, adoptata in baza Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, se reglementeaza o procedura speciala pentru realizarea creantelor bancare neperformante preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si pentru solutionarea litigiilor si cererilor de orice natura in legatura cu aceste creante, precum si pentru executarea silita. Aceasta procedura derogatorie de la dreptul comun prevazute in special in Codul de procedura civila, vizeaza in esenta: titlurile executorii, comunicarea si punerea in executare a acestora; blocarea conturilor, sechestrarea actiunilor si instituirea administrarii speciale a societatilor comerciale debitoare; reguli speciale privind solutionarea de catre instantele judecatoresti a litigiilor in legatura cu creantele neperformante preluate la datoria publica in care este parte Agentia de Valorificare a Activelor Bancare; organele de executare si competenta lor; comunicarea titlului executor si sechestrul; vanzarea bunurilor urmarite silit.
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate care priveste ansamblul Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, critica referitoare la instituirea unei proceduri executionale speciale, care ar favoriza Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra principiului egalitatii, statuand in mod constant ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel ca, dimpotriva, pentru situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie sa corespunda un tratament juridic diferit. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. In acelasi sens este, de altfel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotararile pronuntate in cazurile: "Marks impotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim impotriva Belgiei", 1991, "Engel si altii impotriva Olandei", 1976).
    Din aceasta perspectiva Curtea constata ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 are in vedere o categorie speciala de creante, pentru care prevede o procedura executionala speciala, si anume creantele bancare neperformante preluate la datoria publica interna, asa cum se precizeaza in titlul ordonantei, precum si in cuprinsul unor articole din aceasta (de exemplu, in art. 2, 7, 8 si 42).
    Pe de alta parte, Curtea observa ca exista o stransa legatura intre datoria publica interna (astfel cum aceasta este reglementata prin Legea nr. 91/1999 privind datoria publica) si bugetul de stat, ceea ce este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru diferenta de tratament juridic in ceea ce priveste procedura executionala a creantelor preluate la datoria publica interna. In acest sens Curtea retine ca si cu privire la executarea creantelor bugetare exista o procedura speciala (care deroga de la normele dreptului comun), reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 (aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 108 din 10 octombrie 1996), cu modificarile ulterioare. De altfel, procedura executionala speciala, prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost examinata de Curtea Constitutionala, sesizata cu exceptii de neconstitutionalitate privind unele texte ale acesteia care se refereau la caracterul derogator de la normele Codului civil si ale Codului de procedura civila in ceea ce priveste executarea silita. Prin deciziile astfel pronuntate Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile criticate ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 sunt constitutionale. In acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 135 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999; Decizia nr. 158 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999; Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei ca ordonanta incalca prevederea constitutionala din art. 16 alin. (2), care stabileste ca "Nimeni nu este mai presus de lege", Curtea retine ca aceasta sustinere nu este relevanta in cauza, intrucat, asa cum s-a mai aratat, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, justificate obiectiv si rational, pentru situatii diferite. In speta insa tratamentul juridic diferit se justifica prin natura speciala a creantelor preluate la datoria publica interna.
    Curtea mai retine ca intr-adevar, prin continutul sau, Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 reglementeaza procedura executarii creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica, cuprinzand norme de procedura privind executarea, precum si unele norme de competenta, care deroga de la dispozitiile Codului de procedura civila, cat si de la alte dispozitii cuprinse in legi speciale. Prin aceasta insa ordonanta nu incalca normele constitutionale, intrucat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Conform acestei dispozitii constitutionale, legea privind competenta si procedura nu este, in sensul Constitutiei, lege organica, ci lege ordinara, astfel ca norme in aceste materii pot fi stabilite si prin ordonante date in baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum Curtea Constitutionala a afirmat constant in jurisprudenta sa. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997.
    In motivarea criticii de neconstitutionalitate care vizeaza incalcarea, prin prevederile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, a accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, autorul exceptiei sustine ca aceasta critica are in vedere, mai intai, dispozitiile art. 40 din ordonanta, care conditioneaza posibilitatea de a face contestatie la executare de depunerea unei cautiuni egale cu jumatate din valoarea activului bancar supus valorificarii, precum si, in al doilea rand, dispozitiile art. 9 alin. 1 din ordonanta, potrivit carora reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se intemeiaza si, dupa caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora la instanta, sub sanctiunea neprimirii cererii fara dovada indeplinirii obligatiei de comunicare.
    Curtea observa, in legatura cu aceasta critica de neconstitutionalitate, ca se face o confuzie intre, pe de o parte, stabilirea unor conditii privind exercitarea unor drepturi prevazute in ordonanta, care nu contravin principiului accesului liber la justitie, conditii de natura sa impiedice abuzul de drept si, in acelasi timp, sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevazute de ordonanta, si, pe de alta parte, ingradirea accesului la justitie. In realitate cele doua conditii prevazute in textele de lege criticate sunt justificate in contextul masurilor derogatorii prevazute de ordonanta si nu constituie ingradiri ale accesului liber la justitie. De altfel, in ceea ce priveste obligarea la cautiune, Curtea constata ca art. 401 din Codul de procedura civila, in materia contestatiei la executare, prevede o asemenea masura chiar in cadrul procedurii obisnuite.
    O alta critica de neconstitutionalitate se refera la incalcarea dreptului la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie. Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, prin aceasta ordonanta, la art. 11 alin. (2) se prevede o singura cale de atac impotriva hotararii pronuntate de instanta, si anume recursul, lipsind astfel partea interesata de calea de atac a apelului, "singura cale devolutiva de atac care provoaca o rejudecare a fondului, ceea ce constituie o garantie a dreptului de aparare". De asemenea, In conceptia autorului exceptiei, dreptul la aparare este incalcat si prin faptul ca, "prin dispozitiile art. 9 alin. (3) din ordonanta, se instituie prezumtia renuntarii de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si in sustinerea acestor aparari in cazul in care partea nu comunica intampinarea, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de primul termen de judecata".
    Curtea observa ca, asa cum rezulta din intreaga motivare a exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta se intemeiaza de fapt pe negarea oricarei posibilitati de reglementare prin ordonanta a unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, atat in ceea ce priveste executarea silita a creantelor la care se refera ordonanta cat si in ceea ce priveste procedura de solutionare de catre instanta a litigiilor in legatura cu creantele neperformante preluate la datoria publica, precum si cu privire la normele de competenta a instantelor judecatoresti, ceea ce nu corespunde prevederilor constitutionale.
    Analizand dispozitiile cuprinse in ordonanta, Curtea retine ca acestea sunt compatibile cu exercitarea dreptului la aparare pentru partile interesate, oferind posibilitatea accesului la justitie pentru solutionarea litigiilor. Ordonanta cuprinde, in cap. IV, reguli speciale care, desi prevad conditii de natura sa asigure celeritatea judecarii proceselor prin scurtarea unor termene si comunicarea actelor, nu impiedica totusi partea interesata sa isi valorifice drepturile sau sa combata sustinerile adversarului si nu aduc atingere dreptului de a-si angaja avocat. Faptul ca, potrivit ordonantei, hotararile pronuntate de instanta nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, ci numai cu recurs, iar instanta competenta sa judece litigiul in fond este curtea de apel, ceea ce atrage competenta Curtii Supreme de Justitie pentru solutionarea recursului, nu este de natura sa aduca atingere dreptului constitutional de aparare al partii interesate. De altfel, este de mentionat ca si Codul de procedura civila cuprinde dispozitii care prevad competenta de fond a curtilor de apel (art. 3), precum si ca reglementeaza situatii in care hotararile pronuntate pot fi atacate numai cu recurs (de exemplu, art. 299). Imprejurarea ca pentru hotararile judecatoresti pronuntate in solutionarea anumitor categorii de litigii nu este prevazuta si calea de atac a apelului, ci numai cea a recursului, nu poate fi considerata neconstitutionala, intrucat insasi Legea fundamentala prevede, in art. 128, ca "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Curtea constata ca aceasta prevedere constitutionala, coroborata cu dispozitiile art. 24 privind dreptul la aparare, permite ca prin lege sau prin ordonanta a Guvernului, emisa in temeiul delegarii legislative, sa se reglementeze in mod diferit caile ordinare de atac. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit in mod constant ca nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul legiuitorului la o anumita reglementare a unei cai de atac, cu conditia de a nu se aduce atingere altor texte constitutionale. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
    Sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca se incalca dreptul de aparare prin dispozitiile art. 9 alin. (3) din ordonanta, referitoare la obligativitatea intampinarii si a depunerii ei pana la primul termen de judecata, precum si la obligativitatea comunicarii intampinarii, a actelor pe care se intemeiaza si, dupa caz, a interogatoriului scris, sub sanctiunea de a se prezuma renuntarea de catre parte la apararile ce puteau fi formulate prin intampinare si la probele in sustinerea acestor aparari, nu poate fi retinuta de Curte, intrucat reglementarea exercitarii unui drept procesual, inclusiv prin prevederea anumitor termene si conditii de realizare, nu are semnificatia incalcarii acelui drept in cazul in care, din lipsa de diligenta a partii interesate, termenele si conditiile respective nu au fost respectate.
    In fine, o alta critica de neconstitutionalitate se refera la faptul ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 da intreaga procedura a executarii silite in competenta Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, ceea ce, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, constituie o incalcare a prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, conform carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege", fiind interzisa infiintarea instantelor extraordinare. Se sustine ca aceste texte constitutionale sunt incompatibile cu drepturile largi conferite Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare in materia executarii silite, mentionandu-se in acest sens prevederile art. 4, art. 5 alin (1) si (2), art. 13, art. 18 alin. (1), art. 22, 23, 25, 27, art. 28 alin. (1), art. 32, 33 si ale art. 34 alin. (1) - (3), texte ce ii dau in competenta atributii care, potrivit dreptului comun, revin instantei judecatoresti.
    Curtea observa ca aceasta critica de neconstitutionalitate nu face distinctie intre activitatea de infaptuire a justitiei, de solutionare a litigiilor, care, intr-adevar, este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti prevazute de Constitutie, si activitatea de executare silita, reglementata, in principal, prin Codul de procedura civila, activitate care nu mai are ca scop solutionarea litigiului, ci punerea in aplicare a unei hotarari judecatoresti sau a unui alt titlu executoriu. In legatura cu aceasta distinctie dintre activitatea de infaptuire a justitiei si cea de executare a hotararilor judecatoresti sau a altui titlu executoriu, edificatoare sunt dispozitiile art. 2 alin. 2 si 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, care prevad: "Instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii.
    Instantele judeca toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de munca, de familie, administrative, penale, precum si orice alte cauze pentru care legea nu stabileste o alta competenta." In acelasi timp, art. 138 din Legea nr. 92/1992, republicata, prevede ca "Pe langa tribunale si judecatorii vor functiona executori judecatoresti, care vor efectua executarea silita a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii si vor indeplini orice ale atributii date prin lege". Este astfel evident ca executarea hotararilor judecatoresti nu reprezinta activitate de infaptuire a justitiei. De altfel, si alte acte normative ca, de exemplu, Legea bancara nr. 58/1998, permit bancilor sa isi organizeze corp propriu de executori pentru activitatea strict legata de punerea in executare a titlurilor executorii apartinand bancilor.
    In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca, avand in vedere distinctia care trebuie sa se faca intre activitatea de infaptuire a justitiei - prin solutionarea litigiilor - si activitatea de executare a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii, nu poate fi primita critica de neconstitutionalitate, potrivit careia prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 se incalca dispozitiile art. 125 din Constitutie, sugerandu-se ca Agentia de Valorificare a Activelor Bancare ar fi dobandit atributii de infaptuire a justitiei.
    In legatura cu faptul ca prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 pentru Agentia de Valorificare a Activelor Bancare au fost prevazute atributii in materie de executare silita, care deroga de la prevederile Codului de procedura civila, nu se poate retine neconstitutionalitatea acestor prevederi, de vreme ce ordonanta - emisa in baza delegarii legislative prin lege speciala de abilitare - poate sa modifice normele de competenta si de procedura, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie.
    In sfarsit, Curtea mai retine ca ordonanta stabileste, in cap. IV, reguli speciale privind solutionarea litigiilor de catre instantele judecatoresti, in cap. V, necesitatea autorizarii date de instanta judecatoreasca pentru anumite acte ale executorilor Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, iar in art. 40, posibilitatea debitorilor de a contesta in justitie masurile dispuse de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si de a face contestatie la executare. Fata de aceste prevederi ale ordonantei rezulta ca sunt vadit netemeinice criticile de neconstitutionalitate privind incalcarea liberului acces la justitie si a dreptului la aparare.
    II. Considerentele expuse mai sus cu privire la critica de neconstitutionalitate a ansamblului Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 sunt valabile si pentru criticile formulate de autorul exceptiei cu privire la dispozitiile art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2) si ale art. 40 din ordonanta, texte mentionate in mod special in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat acestea cuprind reglementari care au format, in esenta, obiectul criticilor de neconstitutionalitate care au vizat intregul cuprins al ordonantei.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti in dosarele nr. 2.238/1999, 2.239/1999, 2.240/1999, 2.732/1999, 2.733/1999, 2.734/1999, 2.735/1999, 2.736/1999, 2.738/1999, 2.739/1999 si nr. 2.740/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala si in Dosarul nr. 3.214/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 iulie 2000.

                 PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu