DECIZIE Nr.
1255 din 25 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art.
14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 114 din 25 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art.
14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
excepţie ridicată de PF Buruga P. Neculai în Dosarul nr. 870/212/2008 al Judecătoriei
Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că,
prin numeroase decizii, Curtea s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii
textelor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 870/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de PF
Buruga P. Neculai.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât restrâng libertatea societăţilor comerciale în
realizarea obiectului de activitate, precum şi dreptul
lor de proprietate.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1,
art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art.1: „(1) Agenţii
economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de
servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat
electronice fiscale.
(2) Agenţii economici prevăzuţi la alin. (1),
denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice
fiscale şi să le predea clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor
elibera acestora şi factură fiscală.
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. In
sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin distribuitor
autorizat se înţelege agentul economic pe numele
căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul
autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice
fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut
avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod
direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de către acesta, denumiţi
în continuare unităţi acreditate pentru
comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât
producătorul sau importatorul aparatului respectiv. In situaţia defectării
aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în
momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul autorizat care a
livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui
distribuitor autorizat.
(4) Până la repunerea în funcţiune a aparatelor de
marcat electronice fiscale, agenţii economici utilizatori sunt obligaţi să
înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate
operaţiunile efectuate şi să emită facturi fiscale pentru respectivele
operaţiuni, la cererea clientului.";
- Art. 10: „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de
a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform
art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la
art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară
celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind
tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul
ştergerii memoriei operative. [...].";
- Art. 11: „(1) Amenzile
pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu
excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se
sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d),
aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 4.000
lei.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor
sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la
art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în
documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul
special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz,
sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul
de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori
prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorilor economici,
potrivit art. 14.";
- Art. 14: „(1)
Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota
cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6
atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării
cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de către agenţii economici a
prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat
electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate
sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale
şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
Autorii excepţiei susţin că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale
art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8 ) privind dreptul de proprietate
privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind contribuţiile
financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind Economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. Autorul excepţiei consideră
că art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, „prin formularea
subversivă, lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât acestea nu
menţionează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi
fiscale", şi că „are o formulare ambiguă şi subversivă, deorece
dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu precizează care sunt excepţiile de la
obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute
cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care
face trimitere textul criticat".
Cu privire la aceste critici, Curtea observă că
prevederile art. 1 din ordonanţa criticată se referă la obligaţia agenţilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale şi condiţiile în
care aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori
autorizaţi, şi nu la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale,
respectiv facturi fiscale pentru bunuri vândute cu amănuntul, respectiv pentru
vânzările cu ridicata. Ca atare, aceste critici nu pot fi primite.
Acest text de lege reflectă opţiunea legiuitorului în
materie şi reprezintă concretizarea preocupării statului ca, prin mijloace
specifice, să preîntâmpine fapte de natură a avea impact negativ asupra
economiei naţionale. In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 39 din
11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007.
Cele statuate de Curte în decizia menţionată sunt pe
deplin valabile şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate
privind art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează a fi
respinsă.
II. In legătură cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea s-a mai pronunţat prin prisma
aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul
dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin Decizia
nr. 115 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 263 din 3
aprilie 2008, şi Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433
din 10 iunie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a
reţinut în esenţă că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu
amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie
preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale
criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale
pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la
justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor
economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie
confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Curtea a mai
constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor
constituţionale în virtutea cărora „Bunurile
destinate, folosite sau rezultate din
infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii",
fiind deci în deplină concordanţă cu textele
constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.
Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
III. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 11
şi art. 14 din ordonanţa criticată Curtea s-a mai pronunţat, statuând în sensul
constituţionalităţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin Decizia nr. 83 din
5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi
Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 438
din 11 iunie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a
reţinut, de asemenea, că aceste prevederi legale reprezintă norme coercitive,
care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu
respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite
la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării
acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu
poate fi justificată, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie.
Cu privire la art. 14, prin aceleaşi decizii, Curtea a
reţinut că suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a
respectat obligaţiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de
natură a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului
de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale
în activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor
necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o
măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în
acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu