DECIZIE Nr. 125 din 16 noiembrie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 31 din 10 februarie 1995

Vasile Gionea - presedinte
Miklos Fazakas - judecator
Ion Filipescu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea recursului declarat de Cosmoiu Victoria impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 26 din 19 mai 1993,
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 2 noiembrie 1994, in
prezenta recurentei Cosmoiu Victoria si a procurorului, si in lipsa intimatelor
- Marculescu Elena, Directia generala a finantelor publice si controlului
financiar de stat a municipiului Bucuresti, Administratia financiara a
sectorului 3 Bucuresti, Societatea Comerciala "Centrul Istoric" -
S.A., Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, toate legal citate.
Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea
Constitutionala, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea
pentru 9 noiembrie 1994 si apoi pentru 16 noiembrie 1994.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele :
Prin Decizia nr. 26 din 19 mai 1993 Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a Decretului nr. 224/1951,
invocate de Cosmoiu Victoria in dosarele nr. 1250/1992 si nr. 2966/1992 ale
Tribunalului Municipiului Bucuresti, cu motivarea ca acest decret a fost
abrogat expres prin art. 57 din Decretul nr. 221/1960, republicat, si deci nu
se poate pune problema exercitarii controlului de constitutionalitate asupra
unui act normativ abrogat.
Impotriva deciziei, in termen legal, Cosmoiu Victoria a declarat recurs,
solicitand desfiintarea acesteia si rejudecarea cauzei, in esenta, pentru
urmatoarele motive:
1. neconstitutionalitatea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care
incalca prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la
justitie si ale art. 24 privind dreptul la aparare;
2. Curtea Constitutionala trebuie sa analizeze constitutionalitatea Decretului
nr. 224/1951 fata de constitutiile comuniste in temeiul prevederilor art. 23
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora aceasta se pronunta asupra
constitutionalitatii prevederilor legilor de care depinde judecarea cauzei;
3. In ipoteza in care Curtea Constitutionala nu se pronunta cu privire la
constitutionalitatea Decretului nr. 224/1951, pentru considerentul ca acesta
este abrogat, sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea art. 31 din
Decretul nr. 221/1960, republicat, care mentine prevederea neconstitutionala a
preluarii de catre stat, fara plata, a imobilelor scoase la vanzare silita
pentru impozite restante.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, raportul
intocmit de judecatorul-raportor si concluziile procurorului, precum si
dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile
Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si
functionare a Curtii Constitutionale, retine:
Primul motiv de recurs, care vizeaza neconstitutionalitatea art. 24 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992 pe considerentul ca incalca prevederile Constitutiei,
respectiv ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 24 care
garanteaza dreptul la aparare, urmeaza a fi respins ca nefondat, intrucat
invocarea exceptiei nu s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 144 lit. c)
din legea fundamentala si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit
acestor dispozitii, Curtea Constitutionala hotaraste numai asupra exceptiilor
de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti. Daca s-ar
accepta punctul de vedere al partii, ar fi incalcate si prevederile art. 23
alin. (4) si (5) din Legea nr. 47/1992, conform carora sesizarea Curtii se
dispune de catre instanta judecatoreasca prin incheiere motivata, ceea ce
exclude posibilitatea ca o exceptie de neconstitutionalitate sa fie ridicata
direct in fata Curtii Constitutionale. Rezulta ca, intrucat cererea nu a fost
facuta in fata unei instante judecatoresti, iar Curtea nu a fost legal
sesizata, exceptia nu poate fi examinata pe fond. In acest sens, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat si prin deciziile nr. 3/1994 si nr. 71/1994,
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994
si, respectiv, nr. 259 din 15 septembrie 1994.
Cel de-al doilea motiv de recurs privind obligativitatea Curtii
Constitutionale de a se pronunta cu privire la constitutionalitatea Decretului
nr. 224/1951 fata de Constitutiile comuniste, pe considerentul ca temeiul
juridic al acestei competente este art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala se
pronunta asupra constitutionalitatii unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta
de care depinde judecarea cauzei. In interpretarea recurentului, dispozitiile
citate se aplica si Decretului nr. 224/1951, chiar daca acesta este abrogat,
intrucat nici un act normativ nu interzice controlul conformitatii unei legi
abrogate cu Constitutia sub al carei imperiu a fost adoptata.
Aceste sustineri urmeaza a fi inlaturate, deoarece controlul
constitutionalitatii legii nu poate privi decat legile in vigoare, scopul
acestuia fiind de a impiedica aplicarea unor prevederi contrare Constitutiei si
deci nu se poate pune problema exercitarii unui asemenea control asupra unui
act normativ abrogat cum este Decretul nr. 224/1951. Pentru acelasi argument
este exclusa si incidenta art. 150 alin. (1) din Constitutie, prin care legile
anterioare acesteia sunt abrogate in masura in care sunt in conflict cu
prevederile sale, un text deja abrogat nemaiputand fi abrogat a doua oara.
Interventia Curtii Constitutionale in aprecierea constitutionalitatii unor
norme juridice care si-au incetat existenta inaintea datei de 8 decembrie 1991
ar fi contrara nu numai rolului si functiilor sale stabilite prin art. 140 si
urmatoarele din Constitutie, ci ar reprezenta si o incalcare a principiului
neretroactivitatii legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu este posibila nici constatarea
neconstitutionalitatii Decretului nr. 224/1951 fata de Constitutia sub imperiul
careia a fost adoptat, deoarece si aceasta era abrogata la data intrarii in
vigoare - 8 decembrie 1991 - a actualei Constitutii.
Este adevarat ca, urmare trecerii imobilului in litigiu in proprietatea
statului, in baza Decretului nr. 224/1951, reclamantul ar putea pretinde ca a
suferit un prejudiciu, insa repararea lui nu se poate realiza pe aceasta cale,
ci, asa cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "Repararea
daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se
reglementeaza prin lege".
Si cel de-al treilea motiv de recurs privind pronuntarea de catre Curtea
Constitutionala asupra constitutionalitatii art. 31 din Decretul nr. 221/1960,
republicat, care, asa dupa cum sustine recurentul, mentine prevederea din
Decretul nr. 224/1951 referitoare la preluarea, fara plata, de catre stat a
imobilelor scoase la vanzare silita pentru impozite restante, urmeaza a fi
respins: de vreme ce acest din urma decret este abrogat, orice trimitere la
prevederile lui, facuta inainte de 1991, este fara relevanta.
Avand in vedere considerentele expuse, recursul declarat de Cosmoiu
Victoria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 26 din 19 mai 1993
urmeaza a fi respins.
In temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie,
precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 din
Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Cosmoiu Victoria impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 26 din 19 mai 1993.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 16 noiembrie 1994.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu