Decizia Nr.1249 din 22.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a prevederilor art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Simion Megheşan, Ioan-Aurel Megheşan, Dumitru-Ilie Megheşan, Vasile Megheşan, Mărioara Gherasim (Megheşan), Ilie-Simion Megheşan şi Aurel Megheşan în Dosarul nr. 11.845/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului nr. 137D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens practica Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.845/320/2009, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a prevederilor art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009, excepţie ridicată de Simion Megheşan, Ioan-Aurel Megheşan, Dumitru-Ilie Megheşan, Vasile Megheşan, Mărioara Gherasim (Megheşan), Ilie-Simion Megheşan şi Aurel Megheşan în soluţionarea unui litigiu având ca obiect dezbaterea unei succesiuni. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la pretinsa încălcare prin textele criticate a prevederilor constituţionale ale art. 21 şi a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a dispoziţiilor art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a prevederilor art. 14 paragraful 1 din Pactul privind drepturile civile şi politice şi, implicit, a dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, se susţine că, prin condiţionarea accesului la instanţa de judecată în vederea soluţionării cererilor de partaj de plata taxei de timbru, este îngrădit dreptul la un proces echitabil. Se arată, de asemenea, că modul de calcul al taxei de timbru duce la valori ale acesteia inechitabil de mari, fapt ce îngrădeşte practic accesul la justiţie al celor care trebuie să le plătească.Referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor art. 44 şi art. 46 din Constituţie se arată că, prin impunerea unor taxe de timbru inechitabil de mari pentru stabilirea masei succesorale, coindivizarii care nu pot realiza un partaj pe cale amiabilă sunt obligaţi practic să rămână în indiviziune forţată, fapt ce încalcă dreptul de proprietate, transformând totodată dreptul la moştenire într-un drept pur teoretic.Pentru aceleaşi motive se susţine că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 53, drepturile anterior enunţate fiind încălcate în mod nejustificat, fără ca această restrângere să fie necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie se arată că modul de calcul al taxei de timbru pentru stabilirea masei succesorale nu asigură o aşezare justă a sarcinilor fiscale, aşa cum prevede această normă constituţională.Se susţine totodată că textele criticate nu asigură din partea instanţelor naţionale o satisfacţie efectivă a drepturilor persoanelor aflate în situaţia de a plăti taxa de timbru criticată, fapt ce contravine prevederilor art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.În motivarea demersului lor, autorii excepţiei susţin, de asemenea, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cărora instanţele pot acorda reduceri sau chiar scutiri la plata taxei de timbru sau pot admite plata eşalonată a acesteia, nu constituie un argument pentru menţinerea acestei taxe la valoarea actuală, de 3% din valoarea masei succesorale, întrucât facilităţile la plată amintite sunt condiţionate de un anumit nivel al veniturilor persoanei în cauză.Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Instanţa face trimitere, în susţinerea acestei opinii, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 765 din 3 iunie 2010, Decizia nr. 849 din 24 iunie 2010 şi Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010 şi arată că stabilirea taxei de timbru în raport de cota ce s-ar cuveni fiecărei părţi în cadrul partajului ar presupune o anticipare a soluţiei instanţei, fapt ce ar fi echivalent cu o antepronunţare, precum şi că utilizarea criteriului obiectiv stabilit de lege „valoarea masei partajabile“ nu prejudiciază părţile, ale căror cheltuieli legate de ieşirea din indiviziune sunt reglate prin hotărârea judecătorească.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată şi arată că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, întrucât accesul la justiţie nu înseamnă gratuitate, fiind normal şi legal ca justiţiabilii să contribuie prin plata unor taxe la acoperirea cheltuielilor instanţelor judecătoreşti. Sunt invocate în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 814 din 17 septembrie 2007, Decizia nr. 210 din 10 iulie 2002, Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010 şi Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010. Se arată, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanţele pot acorda anumitor categorii de persoane facilităţi la plata taxelor judiciare de timbru, constând în plata în rate a acestor taxe, reducerea cuantumului lor sau chiar scutirea de plată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi prevederile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.Analizând dosarul şi având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, de la data intrării lor în vigoare, modificările şi completările sunt încorporate în actul normativ de bază şi fac corp comun cu acesta, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, art. 3 lit. c) teza întâi a doua liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.Textul criticat are următorul cuprins:– Art.3. lit. c): „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel:[...] c)cereri pentru:– stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale.“În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 -Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 -Accesul liber la justiţie, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 46 - Dreptul la moştenire, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 56 - Contribuţii financiare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 8 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 paragraful 1 din Pactul privind drepturile civile şi politice referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, raportat la o critică similară de neconstituţionalitate, cu privire la art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britani, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) teza întâi a doua liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Simion Megheşan, Ioan-Aurel Megheşan, Dumitru-Ilie Megheşan, Vasile Megheşan, Mărioara Gherasim (Megheşan), Ilie-Simion Megheşan şi Aurel Megheşan în Dosarul nr. 11.845/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop