DECIZIE Nr.
1249 din 19 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct.1 din Legea pentru modificarea
Ordonantei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii,
dispozitii prin care a fost modificat art. 7 alin. (3) din Ordonanta Guvernului
nr. 26/2000
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 846 din 16 decembrie 2008
In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din
Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 16 octombrie 2008, un grup
de 55 de deputaţi a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra
constituţionalităţii art. I pct.1
din Legea pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii si fundaţii, prevederi prin care a fost modificat art. 7 alin. (3)
din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată
la Curtea Constituţională sub nr! 11.142 din 16 octombrie 2008 şi constituie
obiectul Dosarului nr. 2.023A/2008.
La sesizare a fost anexată
lista cuprinzând semnăturile celor 55 de deputaţi. Potrivit acestei liste,
autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Cristian Rădulescu,
Iulian-Gabriel Bîrsan, Eugen Constantin Uricec, Traian Constantin Igaş, Daniel
Bucla, Constantin Petrea, Alexandru Mocanu, Dănuţ Liga, Marcel-Laurenţiu
Romanescu, Constantin Amarie, Marius Rogin, Ioan Oltean, Mihaela Adriana Vasil,
Valentin Adrian Iliescu, Valentin Rusu, Radu-Cătălin Drăguş, Diana Maria Buşoi,
Liviu Alexandru Miroşeanu, Corneliu Momanu, Cristian Alexandru Boureanu,
Vi'orel Oancea, Claudius Mihail Zaharia, Corneliu Popescu, Iulian Vladu, Petre
Ungureanu, Ion Stoica, Daniel Ionescu, Laurenţiu Mironescu, Petre Străchinaru,
Cristian Ilie, Ionela Bruchental-Pop, Gheorghe Barbu, Cornel Ştefan Bardan,
Radu Lambrino, Gabriel Sandu, Cornel Ştirbeţ, Dumitru Pardău, Romică Andreica,
Viorel Constantinescu, Valeriu Tabără, Constantin Tudor, Petru Movilă, Petru
Lificiu, Petru Călian, Marian Hoinaru, Bogdan Cantaragiu, Cezar-Florin Preda,
Alexandru Ciocâlteu, Gheorghe Albu, Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, Marcel Adrian
Piteiu, Gheorghe Sârb, Mircea Teodor Iusţian, William-Gabriel Brînză, Raluca
Turcan.
In motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege menţionate restrâng
exercitarea dreptului de asociere, prin aceasta fiind contrare atât
dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1), cât şi dispoziţiilor art.
11 par. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Astfel, posibila confuzie care s-ar crea prin' utilizarea în
denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte din denumirea unor autorităţi
sau instituţii publice de interes naţional sau local nu are legătură cu vreuna
dintre condiţiile prevăzute
de art. 53 din Constituţie, respectiv apărarea securităţii naţionale, a
ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea
instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui
dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, şi nici nu este necesară
într-o societate democratică.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra
sesizării de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cuprinsul
actului normativ criticat există suficiente elemente care să asigure garantarea
dreptului de liberă asociere. Precizează că printr-o normă imperativă legiuitorul
poate da prioritate interesului public. In acest sens, face referire la Decizia
Curţii Constituţionale nr. 688/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 114
din 7 februarie 2006. Consideră că atât prevederile constituţionale, cât şi
cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la libertatea de asociere impun statelor nu numai
obligaţii negative, ci şi obligaţii pozitive, constând în adoptarea de măsuri
de protecţie şi de securitate de natură să confere eficacitate şi substanţă
libertăţii de întrunire. Precizează, de asemenea, faptul că aplicarea în
practică a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 a relevat necesitatea
impunerii' anumitor interdicţii de utilizare în denumirea unei asociaţii sau
fundaţii a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu
denumirea unor autorităţi sau instituţii publice sau de interes naţional sau local.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizării de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul
de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr.47/1992, reţine următoarele :
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art.I pct.1 din Legea pentru'modificarea Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii prin care a fost modificat art. 7 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
«Art.I. - Ordonanţa Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, se modifică după
cum urmează:
1. La articolul 7, alineatul (3) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(3) Este interzisă utilizarea în denumirea
asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu
denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau
local."»
Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în
susţinerea că redactarea acestui text de lege este necon'formă cu prevederile
constituţionale ale art. 40 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii se pot
asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme
de asociere", şi art. 53 care prevede că „(1) Exerciţiul unor
drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă
se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a
sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi
naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este
necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu
situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără
a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.".
Totodată este invocată şi contrarietatea textului de
lege criticat cu art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia „Exercitarea acestor
drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute
de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru
securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea
infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia
drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca
restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii
forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat."
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile criticate sunt aplicabile numai acelor asociaţii care
conţin în denumirea lor cuvinte de natură să creeze' confuzie cu denumirea unor
autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local.
In aceste condiţii, Curtea nu poate reţine că, prin dispoziţiile
de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, sunt încălcate
dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie, întrucât printr-o normă
imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Condiţiile
impuse prin lege în ceea ce priveşte denumirea unor asociaţii nu aduc atingere
dreptului de asociere, ci constituie o măsură necesară prevăzută de legiuitor
într-o societate democratică pentru protejarea instituţiilor publice de interes
naţional sau local, datorită faptului că există riscul să se creeze confuzie
între acestea şi asociaţii cu denumire similară.
Astfel, nu sunt încălcate nici prevederile
constituţionale ale art. 53 privind restrângerea, prin lege, a exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, şi nici cele ale art. 11 paragraful 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
întrucât acestea dispun că exerciţiul unor drepturi,
inclusiv dreptul de asociere, poate fi restrâns „numai prin lege", or, în cauză, dispoziţiile criticate sunt cuprinse într-un asemenea
act normativ şi exprimă voinţa legiuitorului.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
admis că autorităţile naţionale dispun de o marjă de apreciere relativ
importantă în aplicarea restricţiilor exerciţiului dreptului de asociere,
validarea unor asemenea restricţii putând fi făcută numai dacă în situaţia
concretă în care ele au fost adoptate s-au dovedit a fi proporţionale cu scopul
urmărit, anume protejarea valorilor enumerate de art. 11 paragraful 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Or, interzicerea utilizării în denumirea asociaţiei a
unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor
autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local poate fi
considerată că urmăreşte un scop legitim ce constă în apărarea ordinii publice,
prin protejarea interesului public.
Având în vedere toate acestea,
Curtea constată că interdicţia stabilită, prin textul de lege criticat, este
necesară într-o societate democratică şi, având în vedere interesul public
protejat, există şi un raport rezonabil de proporţionalitate între această
limitare în exerciţiul dreptului de asociere apărat de art. 40 alin. (1) din
Constituţie şi scopul legitim urmărit prin adoptarea ei.
Potrivit argumentelor expuse, dispoziţiile art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea
Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire ia asociaţii şi fundaţii,
dispoziţii prin care a fost modificat art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului
nr. 26/2000, sunt constituţionale.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
a) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 11 alin. (1)
lit. A.a), al art. 15 alin. (1)şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile art. I
pct. 1 din Legea pentru modificarea Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii sunt
constituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data
de 19 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte,
Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion
Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean,
judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman