DECIZIE   Nr. 1244 din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 743 din 8 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                  - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Tudorel Toader                      - judecător

Ingrid Alina Tudora                - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.900/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. în acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009.

CURTEA,

având  în  vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.900/63/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe comerciale pronunţate de Tribunalul Dolj - Secţia comercială.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt discriminatorii, în condiţiile în care instituie un regim distinct, incluzând drepturi şi despăgubiri diferite, în cazul constructorului de bună-credinţă faţă de constructorul de rea-credinţă. Totodată, consideră că art. 494 din Codul civil contravine atât principiului ocrotirii în mod egal a proprietăţii, cât şi principiului inviolabilităţii proprietăţii private, în condiţiile în care, pe de o parte, proprietarul construcţiei edificate, chiar cu rea-credinţă, pe terenul altuia poate fi obligat la ridicarea acesteia fără a beneficia de despăgubiri pentru valoarea corespunzătoare a construcţiei şi, pe de altă parte, este afectată însăşi substanţa proprietăţii private a constructorului de rea-credinţă.

Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Totodată, apreciază că aceasta nu constituie în sine o veritabilă excepţie, ci are drept scop tergiversarea soluţionării cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, care prevăd că:

„Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce Ie-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului."

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular, şi art. 136 alin. (5) care prevăd că proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi având o motivare similară.

In acest sens sunt Decizia nr. 456 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 494 din Codul civil sunt constituţionale.

Astfel, prin aceste decizii Curtea a reţinut că „prevederile art. 494 din Codul civil, reglementând accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietăţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificată de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane, sunt constituţionale. Proprietarul terenului beneficiază de o prezumţie legală relativă de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Totodată, Curtea a constatat că o persoană care a construit cu rea-credinţă pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţă asupra materialelor şi lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speţă un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată nu poate fi primită."

Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate potrivit căreia „prevederile art. 494 din Codul civil creează o discriminare evidentă între constructor şi proprietarul terenului pe care este edificată construcţia, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare".

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubium Trans Com" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.900/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora