DECIZIE Nr.
1241 din 6 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri
adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Emilia Băleanu şi Thony Hedwig în Dosarul nr.
9.608/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.608/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului
VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a prevederilor Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Emilia Băleanu
şi Thony Hedwig într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că cele două acte normative, „în măsura
în care se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil, nu corespund
obligaţiei de restituire, respectiv de despăgubire, asumată de România prin
ratificarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceasta fiind contrare
dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1)". In continuare,
făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că
aceasta a constatat, în mod repetat, inefectivitatea sistemului de despăgubire
introdus prin Legea nr. 247/2005 şi a condamnat România pentru refuzul de a
plăti daune care să reflecte valoarea comercială a imobilelor preluate fără
titlu valabil.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că art. 11 alin. (1) din Constituţie prevede obligaţia
statului de a îndeplini întocmai şi cu buna-credinţă obligaţiile ce îi revin
din tratatele la care este parte. Adoptarea de acte normative contrare
dispoziţiilor din tratatele la care este parte România nu reprezintă o problemă
de constituţionalitate, întrucât, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea
fundamentală, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern, iar instanţele de judecată au obligaţia de a aplica
dispoziţiile favorabile din tratatele internaţionale, fără să fie însă nevoie
de modificarea legii interne sau declararea neconstituţionalităţii acesteia. In
acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care
impune instanţelor române să aplice nu doar dispoziţiile Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar mai ales
principiile enunţate în vasta sa jurisprudenţa. Arată că autorii excepţiei pot
invoca şi obţine valorificarea pretenţiilor lor prin prisma dispoziţiilor
internaţionale favorabile, dacă situaţia de fapt relevă existenţa unor premise
susceptibile de a conduce la aplicarea jurisprudenţei şi textelor invocate, şi
fără a se pronunţa neconstituţionalitatea legilor speciale reparatorii.
Precizează că, dacă s-ar admite excepţia de neconstituţionalitate invocată, s-ar
produce un dezechilibru grav în raporturile juridice născute în temeiul actelor
normative contestate, cu consecinţa încălcării principiului securităţii
raporturilor juridice civile, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată,
iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele
acestuia, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau
cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv
garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile titlului VII - Regimul stabilirii şi plăţii
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194
din 30 decembrie 2005, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007
pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 446 din 29 iunie 2007, precum şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005,
modificată prin Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.
Textele de lege criticate sunt raportate la
dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului
de a îndeplini cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care
este parte. Totodată, autorii excepţiei consideră că textul de lege criticat
contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al Legii nr.
247/2005 conţine prevederi privind organizarea Fondului „Proprietatea" şi
procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi
restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989. Astfel, se reglementează următoarele aspecte: procedurile
administrative pentru acordarea despăgubirilor, valorificarea titlurilor de
despăgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul
„Proprietatea", căi de atac împotriva deciziilor Comisiei centrale pentru
stabilirea despăgubirilor.
Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 5 din 8 ianuarie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31
martie 2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
titlului VII din Legea nr. 247/2005, că este opţiunea exclusivă a legiuitorului
de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din
legislaţia trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine
nici neconstituţionalitatea Legii nr. 10/2001, a cărei adoptare a avut drept scop
repararea injustiţiilor din perioada comunistă, punerea în aplicare a acesteia
urmărind cu precădere prevalenta restituirii în natură a imobilelor pentru care
s-au depus notificări şi asigurarea respectării stabilităţii raporturilor de
proprietate.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României din 26
aprilie 2007, Vermeire contra Belgiei din 29 noiembrie 1991) faptul că
prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale
fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest
aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul
deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă
prevedere contrară din legislaţia naţională. Curtea Europeană a constatat că
statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să
înlăture, din oficiu sau la cererea părţilor, prevederile dreptului intern pe
care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a prevederilor
Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Emilia
Băleanu şi Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu