DECIZIE Nr.
124 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 3 alin. (6) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 151 din 11 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1473 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „HGT
International" - S.R.L, din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al
Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 144.553/63/2007, Tribunalul Dolj - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1473 alin. (6) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „HGT International" - S.R.L, din Craiova.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, din interpretarea dispoziţiilor criticate,
rezultă că o persoană înregistrată ca plătitoare de TVA, care a formulat cerere
de rambursare a taxei la sfârşitul perioadei fiscale de raportare, nu mai poate
solicita ulterior acestei perioade rambursarea soldului negativ al TVA pentru
suma ce a făcut obiectul cererii iniţiale de rambursare, indiferent de modul în
care a fost soluţionată aceasta. Or, în condiţiile achitării către stat, cu
titlu de impozit indirect, a unor sume de bani la care persoana impozabilă
înregistrată ca plătitoare de TVA are drept de rambursare, interzicerea
solicitării şi reportării acestora ulterior formulării unei cereri de
rambursare apare ca o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată. Mai
mult, în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi art. 136 alin.
(5), această măsură nu ar putea fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, iar nu de un organ de control fiscal, care
nu are atribuţii jurisdicţionale.
Tribunalul Dolj - Secţia
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu contravin
prevederilor art. 21 din Constituţie, persoana interesată având posibilitatea,
potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, de a formula contestaţie la
organul fiscal competent, iar împotriva deciziei emise de acesta, la instanţa
de contencios administrativ, în temeiul art. 218 din Codul de procedură
fiscală. Dispoziţiile Codului fiscal nu contravin nici art. 44 şi nici art. 136
alin. (5) din Constituţie, întrucât stabilesc posibilitatea rambursării
soldului sumei negative a taxei din perioada de raportare, precum şi reportarea
soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1473 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată prin Legea nr. 343/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006. Textul de lege are următorul conţinut: „Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita
rambursarea soldului sumei negative a taxei din
perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din
decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de
rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale
următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative,
acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată
rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare,
mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul
perioadei fiscale următoare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 şi art. 136 alin. (5)
care consacră dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit textului de lege criticat, persoana impozabilă, înregistrată în scopuri de
TVA la organul fiscal competent, poate solicita rambursarea taxei, în
condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin lege. Astfel, în situaţia în
care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă, deductibilă
într-o anumită perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru
operaţiunile taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit sumă
negativă a taxei.
Prin decontul de taxă depus la organele fiscale
competente, pentru fiecare perioadă fiscală, persoana impozabilă trebuie să
determine regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului
sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma
negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală
de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de
plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală
de raportare. In această a doua ipoteză se naşte dreptul persoanei impozabile
de a opta între a solicita rambursarea acestui sold şi a-l reporta în decontul
perioadei fiscale următoare.
In cazul în care persoana optează pentru rambursarea
soldului, ea trebuie să îşi manifeste expres opţiunea, prin bifarea casetei
corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare,
decontul reprezentând însăşi cererea de rambursare, legea stabilind condiţia în
care poate solicita această rambursare, şi anume soldul nu trebuie să fie mai
mic de 5.000 lei inclusiv. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea
soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare.
Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat
conţine norme cu caracter tehnic, care se limitează a determina condiţiile
obiective în cadrul cărora titularul îşi poate exercita dreptul de opţiune.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie,
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedură
fiscală, „Impotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte
administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia
este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui
care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal
sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii." Aşa fiind, legea oferă
posibilitatea persoanei interesate de a se plânge împotriva actului
administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri
administrative, în acest caz decizia emisă în soluţionarea contestaţiei putând
fi atacată ulterior în instanţă, fie direct în faţa instanţei judecătoreşti de
contencios administrativ competente. Prevederea expresă a posibilităţii de a
contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu
ocazia judecăţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind
de toate garanţiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-şi formula
apărările pe care le consideră necesare.
Referitor la critica potrivit căreia prevederile art.
1473 alin. (6) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanei impozabile, înregistrată în
scopuri de TVA, Curtea reţine că textul de lege criticat prevede tocmai
rambursarea diferenţei dintre suma reprezentând taxa plătită şi cea colectată
pentru operaţiunile taxabile. Mai mult, în măsura în care nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada
fiscală de raportare, sumele
plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin
urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada
fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin
deducere, în condiţiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie „confiscarea" bunului,
aşa cum pretinde autorul excepţiei.
In concluzie, textul de lege
criticat este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 şi art. 136 din
Constituţie referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1473 alin. (6)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „HGT International" - S.R.L, din Craiova
în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu