DECIZIE Nr.
1236 din 5 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (11), precum si art.
20 alin. (1) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 764 din 16 noiembrie 2010
Augustin
Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Neculai Mihalcea,
Ioana Mihalcea şi Broadhurst Investments Ltd din Nicosia, Republica Cipru, în
dosarele nr. 644/231/2010 şi nr. 36.276/3/2008 ale
Judecătoriei Focşani şi Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30
septembrie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost
consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a
delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat
pronunţarea pentru data de 5 octombrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 26 ianuarie 2010 şi 7 decembrie
2009, pronunţate în dosarele nr. 644/231/2010 şi nr. 36.276/3/2008, Judecătoria
Focşani şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv art. 2 şi art.
20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Neculai
Mihalcea, Ioana Mihalcea şi Broadhurst Investments Ltd din Nicosia, Republica
Cipru, în cauze având ca obiect pretenţii, respectiv anularea unui act juridic.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate se apreciază, în esenţă,
că dispoziţiile legale criticate impun plata unor taxe judiciare de timbru
exorbitante, îngrădind, astfel, accesul liber la justiţie. Se consideră că
prevederile criticate contravin şi dreptului la apărare, parte componentă a
dreptului la un proces echitabil, deoarece persoana în cauză nu are posibilitatea
de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor
adversarului. Totodată, pe aceeaşi linie de gândire, se apreciază că sunt
înfrânte şi prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate
privată. Se mai susţine că este încălcat textul art. 53 din Constituţie,
întrucât limitarea accesului la justiţie, prin stabilirea unor taxe judiciare
de timbru foarte mari, nu este proporţională cu scopul urmărit, şi anume
acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.
Judecătoria Focşani şi Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. In realitate, astfel cum rezultă din
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia contestă doar
constituţionalitatea art. 2 alin. (1) şi (11), precum şi a art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997,
dispoziţii asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie.
Aceste texte legale au următorul cuprins:
-Art. 2: „(1) Acţiunile şi
cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează
astfel: [...]
(11)
Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind
declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic
patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau
inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în
situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii
privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului
juridic patrimonial.";
-Art. 20: „(1) Taxele
judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."
Autorii excepţiei susţin că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate
privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi
art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, sunt considerate a fi
încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces
echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
cetăţeneşti, precum şi art. 1 paragraful 1 privind ocrotirea proprietăţii din
Protocolul adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul
constituţionalităţii art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997 în raport cu critici
identice de neconstituţionalitate, In acest sens, cu titlu exemplificativ, se
reţin Decizia nr. 393 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 428 din 23 iunie 2009, Decizia nr. 40 din 13
ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009, Decizia
nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 344 din 5 mai 2008, Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Decizia nr.
372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 27 din 10
ianuarie 2005, Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi Decizia nr. 245 din 23 noiembrie
2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.
In aceste decizii Curtea a reţinut că accesul liber la
justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio
dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în
justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de
realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în
justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de
legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt
cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie,
cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în
condiţiile legii.
Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi
excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în
situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând
discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a
acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior,
stabilit de instanţa judecătorească) este justificată,
ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina
suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor
de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele
nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de
organele de justiţie.
Din cele de mai sus, Curtea a constatat că nu sunt
încălcate nici prevederile art. 24 din Constituţie.
De asemenea, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că,
în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale,
acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au
caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în
patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe
deplin justificată soluţia adoptată
de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (11) din lege în materia timbrării unor astfel de acţiuni cu o taxă calculată în funcţie de
valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic
cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de
prevederile art. 2 alin. (1).
Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza
normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu, distinct,
repunerea părţilor în situaţia anterioară, taxarea acţiunii se va face la
valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai
în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice
nepatrimoniale.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Neculai Mihalcea şi Ioana
Mihalcea în Dosarul nr. 644/231/2010 al Judecătoriei Focşani, respectiv a celor
ale art. 2 alin. (1) şi (11), precum şi art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997,
excepţie ridicată de Broadhurst Investments Ltd din Nicosia, Republica Cipru,
în Dosarul nr. 36.276/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly