DECIZIE Nr.
1235 din 6 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) si (3) din Legea nr.
46/2008 - Codul silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 4 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, excepţie ridicată de Cornelia Noureddine în Dosarul nr. 82/272/2009 al
Judecătoriei Orăştie - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei,
personal, fiind asistată de doamna avocat Anca Florina Clonţa, membru al
Baroului Hunedoara, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autoarei excepţiei. Aceasta solicită, prin apărător, admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr.
46/2008. In plus faţă de argumentele cuprinse în motivarea excepţiei susţinute
în faţa Judecătoriei Orăştie, arată că interesul public care ar justifica
preschimbarea dreptului de proprietate într-un drept de creanţă constând în
despăgubiri se poate face numai după corectă documentare tehnică, ştiinţifică
şi juridică. Conchide că legiuitorul nu a analizat toate oportunităţile, soluţia
cuprinsă în textul de lege criticat reprezentând o încălcare a dreptului de
proprietate. Depune şi note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
nu se justifică modificarea jurisprudenţei existente cu privire la aceste
prevederi legale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 82/272/2009, Judecătoria Orăştie - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
34 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic nr. 46/2008. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Cornelia Noureddine într-o
cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de respingere a
cererii de îndeplinire a unui act notarial.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 34 din
Legea nr. 46/2008 sunt neconstituţionale, întrucât prin eliminarea dreptului de
dispoziţie asupra terenului forestier se anulează însuşi dreptul de
proprietate. Precizează că, în speţă, textul de lege criticat nu îi permite
individualizarea proprietăţii sale, or „devălmăşia nu înseamnă proprietate, cât
timp, prin existenţa ei, anulează dreptul în sine". In acelaşi sens, arată
că „asocierea [în cadrul devălmăşiei] este una abstractă, teoretică,
constituită pe cote părţi ideale, ceea ce face imposibilă reprezentarea
ei". Judecătoria Orăştie consideră că prin prevederile art. 34
alin. (2) din Legea nr. 46/2008 legiuitorul a urmărit ca proprietatea
forestieră să nu fie fărâmiţată excesiv şi să se asigure astfel o exploatare
optimă a fondului silvic.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în
domeniu a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi
documentele depuse de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 34 din Legea nr. 46/2008 -
Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din
27 martie 2008, care au următorul cuprins:
- Art. 34: „(1) Terenurile forestiere proprietate publică
a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui
dezmembrământ al acestuia.
(2) Proprietatea forestieră nu poate fi divizată sub
limita de 1 ha.
(3) In cazul în care prin deschiderea unei
succesiuni, din cauza numărului de moştenitori se creează posibilitatea
nerespectării prevederilor alin. (2), se constituie moştenirea în favoarea
unui/unor moştenitor/moştenitori, la nivelul minim prevăzut în prezentul cod,
cu plata de sultă de către cel/cei în favoarea căruia/cărora s-a constituit
moştenire."
Din motivarea excepţiei rezultă însă că intenţia
autorului excepţiei a fost de a contesta numai constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 34 alin. (2) şi (3) din legea amintită, astfel că prin
prezenta decizie Curtea Constituţională se va pronunţa cu privire la aceste
dispoziţii legale.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Legea
fundamentală: art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 44 alin. (1) prin care este garantat dreptul de proprietate, art.
136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. Se invocă,
de asemenea, şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
protecţia proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prin Decizia nr. 63 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 3 martie 2009, pronunţându-se asupra
dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, a reţinut
că stabilirea prin lege a unei limite sub care proprietatea forestieră nu poate
fi divizată este o măsură care dă expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din
Constituţie, care obligă proprietarul ca, în exercitarea dreptului de
proprietate, să respecte, printre altele, sarcinile privind protecţia mediului,
aceste sarcini constituind chiar limitări ale dreptului de proprietate. Mai mult
decât atât, în edictarea normei criticate, legiuitorul a acţionat în virtutea
prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea fundamentală, care obligă statul la
crearea cadrului legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului recunoscut la
alin. (1) al aceluiaşi articol, şi anume dreptul la un mediu înconjurător
sănătos şi echilibrat ecologic. Totodată, Curtea a statuat că interdicţia de a
fărâmiţa suprafeţele de teren împădurit în parcele mai mici de 1 ha este pe
deplin justificată de necesitatea asigurării unui interes social major,
constând în conservarea fondului naţional forestier şi asigurarea unui mediu
înconjurător sănătos.
Faţă de cele susţinute în motivarea prezentei excepţii,
Curtea observă că nu poate analiza constituţionalitatea unor prevederi legale
pe considerente de oportunitate a reglementării, fiind atributul exclusiv al
autorităţii legiuitoare să aprecieze necesitatea elaborării diverselor acte
normative.
Prevederile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 46/2008
cuprind o normă ce decurge din dispoziţiile alineatului precedent, fiind o
consecinţă a acestora. Astfel, reglementând cu privire la situaţia în care, ca
urmare a deschiderii unei succesiuni, se creează posibilitatea divizării
proprietăţii forestiere sub un hectar, prevederile art. 34 alin. (3) oferă
soluţia logică pentru evitarea eludării interdicţiei stabilite la alineatul
precedent, stabilind că se constituie moştenirea în favoarea unuia sau mai
multor moştenitori, la nivelul de 1 ha, cu plata de sultă de către aceştia.
Aşadar, întrucât conţinutul normei cuprinse la alin. (3) constituie o
particularizare a regulii generale prevăzute la alin. (2), argumentele care au
condus la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
34 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (3) din aceeaşi lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 34 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic,
excepţie ridicată de Cornelia Noureddine în Dosarul nr. 82/272/2009 al
Judecătoriei Orăştie - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu