DECIZIE Nr.
1232 din 20 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 alin. 1 si art. 394 alin. 2 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 4 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în
calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr.
3.265/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal se prezintă mandatarul autorului
excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei prin mandatar pune concluzii de admitere a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XVII/2007, a avut în vedere
natura juridică a revizuirii, care nu poate viza decât hotărârile referitoare
la fondul cauzei. Aşa fiind, din perspectiva criticilor avansate de autor,
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
deoarece, în esenţă, se propune modificarea textului legal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.265/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 393
alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru
Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie, art. 126 alin. (1)
referitoare la realizarea justiţiei prin instanţe judecătoreşti stabilite de
lege, art. 52 alin. (3)
referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare,
precum şi art. 6 paragraful 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt constituţionale numai în măsura în care nu limitează aplicarea
căii extraordinare de atac a revizuirii doar la hotărârile judecătoreşti
prevăzute în alin. 2 al art. 394. In opinia sa, ar trebui ca de calea de atac a
revizuirii să poată beneficia orice participant la procesul penal, indiferent
de temeiul de drept în baza căruia a fost pronunţată hotărârea. Altfel spus, şi
hotărârile pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală ar trebui să intre sub incidenţa art. 393 alin. 1 din
acelaşi cod.
Judecătoria Sibiu opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii pot fi analizate numai
hotărârile prin care s-a soluţionat fondul şi nu hotărârile prin care s-a
soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei ori ordonanţei de netrimitere în
judecată dispusă de procuror. In acelaşi sens s-a pronunţat şi Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători prin Decizia nr. 42/2005. Mai
mult, este de observat că motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1
lit. a) din Codul de procedură penală se regăseşte în dispoziţiile art. 2781 alin. 11 din acelaşi cod, dându-se
astfel posibilitatea părţii de a solicita redeschiderea urmăririi penale în
situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
De altfel, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.
393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală este dedusă
exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în
cauza aflată pe rolul instanţei. Or, exercitarea controlului asupra activităţii
de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al
instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra
constituţionalităţi actelor cu privire la care a fost sesizată. Atât
interpretarea conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor
erori de interpretare sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul
căilor de atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, autorul excepţiei le-a
promovat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1, cu denumirea marginală Hotărârile
supuse revizuirii, şi art. 394 alin. 2, cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, ambele din Codul
de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală: „Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi
supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura
civilă."
- Art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală: „Cazul
de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau
împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de
încetare a procesului penal ori de condamnare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse instanţei de
contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin
Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 534 din 7 august
2007, şi Decizia nr. 375 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
463 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de
neconstituţionalitate invocate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor
mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de aceste argumente, Curtea mai reţine că în
realitate critica autorului excepţiei vizează şi aspecte ce ţin de
interpretarea şi aplicarea legii. Or, problema supusă controlului a fost
soluţionată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în şedinţa
din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul
legii şi s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei
hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de
procedură penală este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al
numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecătoriei
Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru