DECIZIE Nr.
1230 din 20 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 si art. 78 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 119 din 14 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 şi art. 78 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rio
Bucovina" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.040/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
reprezentat de Raluca Păşcuţ, şi partea Mihaela Gorodin.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate încalcă
accesul liber la justiţie şi aduc atingere dreptului de proprietate al
angajatorului.
Partea Mihaela Gorodin solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iulie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 38.040/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 şi
art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Rio Bucovina" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării
contestaţiei formulate de Mihaela Gorodin împotriva deciziei de concediere
emise de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei
autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 77
din Codul muncii este contrar prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, întrucât îngrădeşte dreptul angajatorului de a invoca în apărarea
poziţiei sale şi a intereselor sale legitime şi alte motive decât cele
enumerate în decizia de concediere. De asemenea, consideră că art. 78 alin. (2)
din Codul muncii, referitor la obligarea, prin hotărârea instanţei de judecată,
ca angajatorul să pună la dispoziţia angajatului concediat funcţia deţinută
anterior, aduce atingere dreptului de proprietate privată şi principiului libertăţii
economice, precum şi prevederilor art. 57 din Constituţie referitoare la
exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia
de neconstituţionalitate nu
este întemeiată. In acest sens, arată că posibilitatea invocării de către
angajator a unor noi motive, altele decât cele cuprinse în decizia de
concediere, ar încălca principiul judecării cu prioritate a litigiilor de muncă.
De asemenea, arată că repunerea părţilor în situaţia anterioară reprezintă
finalitatea judecăţii pentru salariat, iar dacă acesta nu şi-ar primi
drepturile băneşti, ca şi cum măsura nelegală a concedierii nu ar fi existat,
atunci judecata ar fi lipsită de finalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că art. 77
din Codul muncii reprezintă norme de procedură în deplină concordanţă cu
prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora stabilirea
procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, precum şi
cu art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră exercitarea
neîngrădită a dreptului la muncă şi protecţia socială a salariaţilor. De
asemenea, arată că fără dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii nu s-ar
asigura repararea prejudiciului salariatului constând în atingerea exerciţiului
dreptului la muncă şi nici stabilitatea raporturilor juridice de muncă, în considerarea
specificităţii acestora. In sfârşit, arată că libertatea economică nu poate
constitui fundament al încălcării dispoziţiilor legale ce reglementează
concedierea personalului.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că textele de lege
criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
- Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
- Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 77
şi art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:
-Art. 77: „In caz de
conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de
fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.";
- Art. 78 alin. (2): „La
solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune
părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21 alin. (1)şi (2)
privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea
economică şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului
de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 378 din 30 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 936 din 13 octombrie 2004, Curtea a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 din Codul
muncii, reţinând că „acestea constituie norme de procedură, determinând
limitele examinării legalităţii şi temeiniciei deciziei de concediere,
respectiv mijloacele procedurale pe care le pot folosi părţile în dovedirea
susţinerilor lor.
Aceste dispoziţii legale se află însă în deplină
concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată,
conform cărora stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă
a legiuitorului. Astfel, în cazul conflictelor de muncă, determinate de
concedierea angajaţilor, instanţa judecătorească va examina legalitatea şi
temeinicia deciziei de concediere în raport cu motivele de fapt şi de drept
precizate de angajator în acea decizie, faţă de care salariatul şi-a pregătit
şi formulat apărările. Ca atare, orice alte motive de fapt şi de drept invocate
ulterior nu pot influenţa legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, care
se raportează la momentul emiterii deciziei."
Prin Decizia nr. 269 din 12 mai 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21
iunie 2005, Curtea, respingând excepţia de
neconstituţionalitate a art. 78 alin. (2) din Codul muncii, a statuat că
„repunerea părţilor în situaţia anterioară nu lezează în niciun mod dreptul de
proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea
conţinutului şi limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii
părţilor în situaţia anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă
al salariatului nu s-ar repara şi nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la
muncă.
In ceea ce priveşte art. 45 din Constituţie, acesta
garantează accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii. Curtea reţine însă că
aceste prevederi constituţionale nu îl îndreptăţesc pe angajator, proprietar al
unei firme, să acţioneze în mod arbitrar, nesocotind dispoziţiile legale
referitoare la organizarea şi funcţionarea firmei respective, inclusiv cele
referitoare la angajarea şi concedierea personalului.
Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici
critica autorului excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 57 din
Constituţie, referitoare la obligaţia exercitării drepturilor şi libertăţilor
constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi a libertăţilor
altora."
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de
natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi
considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 77 şi art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Rio Bucovina" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 38.040/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea