DECIZIE Nr.
1224 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 2 alin. (3) din Legea nr. 152/1998
privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte si ale art. 14 alin. (7)
din Hotararea Guvernului nr. 962/2001 privind Normele metodologice pentru
punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiintarea
Agentiei Nationale pentru Locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 783 din 17 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.62 alin. (3) din Legea nr.
152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi ale art. 14
alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 privind Normele metodologice
pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind
înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Daniel
Ilie Hurbean în Dosarul nr. 410/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia
comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 62 alin. (3) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea
Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, arătând că textul de lege criticat nu
conţine condiţia apreciată ca fiind discriminatorie a locului de muncă al
solicitantului, aceasta fiind reglementată, astfel cum rezultă din motivarea
excepţiei, la nivelul administraţiei publice locale prin act administrativ. Mai
mult, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege
criticate din circumstanţele concrete ale cauzei, ceea ce nu poate constitui o
veritabilă critică de neconstituţionalitate. Cât priveşte dispoziţiile art. 14
alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 privind Normele metodologice
pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea
Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, reprezentantul Ministerului Public, în
temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei, deoarece Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra prevederilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, nu şi
dintr-o hotărâre a Guvernului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 410/107/2009, Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 6 alin. (3) din Legea nr.
152/1998" privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi ale
art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 privind Normele
metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.152/1998
privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
Excepţia a fost ridicată de Daniel Ilie Hurbean într-o
cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în
anulare a unui act administrativ emis de autorităţi publice locale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii,
în măsura în care, la stabilirea criteriilor de acces la repartizarea
locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, construite şi date în
exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe, se
face distincţie între persoanele care îşi desfăşoară activitatea în localitatea
în care sunt amplasate locuinţele şi cele care nu îndeplinesc această condiţie.
In contextul noilor condiţii socio-economice şi al fenomenului de migraţiune
temporară a forţei de muncă, o astfel de cerinţă se îndepărtează de intenţia
legiuitorului de a adopta măsuri de protecţie a persoanelor cu venituri
medii-reduse şi care constituie cazuri speciale. Autorul excepţiei precizează
faptul că „un rol important în crearea acestei inegalităţi îl au autorităţile
competente să hotărască în mod arbitrar".
Tribunalul Alba - Secţia comercială şi contencios
administrativ nu şi-a exprimat opinia cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la
dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 este
inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională se pronunţă, potrivit art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, asupra constituţionalităţii unei legi sau
ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, nu şi
dintr-o hotărâre a Guvernului. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate
privind prevederile art.62 alin. (3) din Legea nr. 152/1998, apreciază
că este neîntemeiată, având în vedere că din ansamblul dispoziţiilor actului
normativ rezultă preocuparea şi eforturile statului pentru a asigura un nivel
de trai decent tuturor categoriilor de cetăţeni, şi în special tinerilor.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea
nr. 152/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale,
iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (7) din
Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile „art.
6 alin. (3) din Legea nr. 152/1998" privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale
pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265
din 16 iulie 1998. In realitate, astfel cum arată autorul excepţiei în notele
scrise, dispoziţiile criticate sunt cele ale art. 62 alin. (3) din
lege, introduse prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
83/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 29
septembrie 2003, modificate de art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr.
50/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 31
august 2006, şi modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 89/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 21 aprilie 2008. Acest
text are următorul conţinut:
„(3) Repartizarea locuinţelor pentru tineri
destinate închirierii, construite şi date în exploatare prin programele derulate
de Agenţia Naţională pentru Locuinţe conform prevederilor art. 61 alin.
(4), se face după criterii stabilite şi adoptate de autorităţile administraţiei
publice locale şi/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinţe, cu
avizul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, pe baza unor
criterii-cadru de acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în
repartizarea locuinţelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. In baza unor
propuneri temeinic justificate pot fi adaptate la situaţii concrete existente
pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinţe şi numai din punctul
de vedere al cuprinderii teritoriale."
Dispoziţiile art. 61 alin. (4), la care
textul de lege criticat face trimitere, prevăd următoarele: „(4) Agenţia
Naţională pentru Locuinţe va stabili anual programe de investiţii publice în
construcţia de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, construcţia de
locuinţe sociale şi de necesitate, construcţia şi/sau reabilitarea locuinţelor
distruse ori grav avariate, situate în zonele afectate de calamităţi naturale,
construcţia altor locuinţe proprietate publică a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi intervenţii la construcţii existente, pe
baza proiectelor de investiţii aprobate în bugetul Ministerului Transporturilor
şi Infrastructurii, în colaborare cu organele administraţiei publice locale şi
centrale interesate, pe terenurile destinate amplasării acestor locuinţe
potrivit legii."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie,
potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Hotărârea
Guvernului nr. 962/2001 privind Normele metodologice pentru punerea în aplicare
a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru
Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 4
octombrie 2001.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind principiul
universalităţii legii, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi
ale art. 47 - Nivelul de trai.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată următoarele:
I. Conform dispoziţiilor art. 62 alin. (3)
din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe,
repartizarea locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, construite şi
date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţională pentru
Locuinţe se face după criterii stabilite şi adoptate de autorităţile
administraţiei publice locale şi/sau centrale, pe baza unor criterii-cadru de
acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în repartizarea locuinţelor,
aprobate prin hotărâre a Guvernului. Prin urmare, Curtea constată că textul
criticat nu conţine nicio referire la o condiţie sau alta pe care trebuie să o
îndeplinească solicitanţii de locuinţe construite de Agenţia Naţională pentru
Locuinţe, astfel că nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei
privind încălcarea principiului universalităţii, al egalităţii în drepturi a
cetăţenilor sau a dreptului la un nivel de trai decent. Condiţiile de acces la
astfel de locuinţe, printre care şi cea potrivit căreia titularul cererii
trebuie să îşi desfăşoare activitatea în localitatea în care sunt amplasate
locuinţele, sunt stabilite mai întâi pe baza unor criterii-cadru aprobate prin
hotărâre a Guvernului, urmând ca autorităţile administraţiei publice locale să
le transpună în mod concret la nivel local, prin act administrativ.
II. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 privind
Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.
152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, Curtea
constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, nu şi dintr-o hotărâre a Guvernului,
aceste acte normative fiind supuse controlului judecătoresc exercitat de
instanţa de contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea
nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie
ridicată de Daniel Ilie Hurbean în Dosarul nr. 410/107/2009 al Tribunalului
Alba - Secţia comercială şi contencios administrativ.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (7) din Hotărârea
Guvernului nr. 962/2001 privind Normele metodologice pentru punerea în aplicare
a prevederilor Legii nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru
Locuinţe, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi
instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi