DECIZIE Nr.
1222 din 12 noiembrie 2008
asupra cererii de
solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre
Presedintele Romaniei, pe de o parte, si puterea judecatoreasca, reprezentata
de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 864 din 22 decembrie 2008
Prin cererea cu nr. 2.186 din 25 septembrie 2008,
Preşedintele României a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra
existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele
României, pe de o parte, şi puterea judecătorească reprezentată de Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.
Cererea se întemeiază pe prevederile art. 146 lit. e)
din Constituţie şi ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la
Curtea Constituţională sub nr. 10.411 din 25 septembrie 2008 şi formează
obiectul Dosarului nr. 1.912E/2008.
In motivarea cererii se susţin, în esenţă, următoarele:
1. In fapt: prin Ordinul ministrului apărării nr. MP
554 din 19 mai 2005, domnul colonel Leordean Alexandru a fost trecut în
rezervă, la limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 80/1995 privind Statutul
cadrelor militare, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
90/2001. Ordinul menţionat a fost contestat de domnul Leordean Alexandru la
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi
fiscal, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 66
din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare,
astfel cum au fost modificate prin pct. 10 al Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 90/2001. Prin acţiune se susţine că, potrivit textului
modificat, coloneilor în activitate cu o vechime în grad de minimum 5 ani, care
au împlinit limita de vârstă în grad şi sunt încadraţi de cel puţin 3 ani în
funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general, apreciaţi în
această perioadă cu calificativul „foarte bun" sau „excepţional", li
se va acorda, la trecerea în rezervă, gradul de general şi vor fi trecuţi în
rezervă cu noul grad. Cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva
Ministerului Apărării Naţionale şi Administraţiei Prezidenţiale. Cu prilejul
judecării procesului, aceasta din urmă a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate a art. 66 din Legea nr. 80/1995, modificat. Prin Decizia
nr. 384 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006, Curtea Constituţională
a constatat că prevederile de lege criticate contravin art. 94 lit. b) din
Constituţie. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ şi fiscal, fără a reţine „impactul deciziei Curţii
Constituţionale, deşi această decizie priveşte direct şi decisiv legea
aplicabilă în cauză", a respins acţiunea formulată de domul Leordean
Alexandru cu motivarea că instanţa de judecată „analizează doar legalitatea
ordinului contestat". Sentinţa Curţii de Apel a fost recurată de domnul
Leordean Alexandru, iar Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
admis recursul şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantului. In
motivarea soluţiei, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie „a considerat recursul
fondat, deoarece prevederile Legii nr. 80/1995, înainte de declararea lor ca
neconstituţionale de către Curtea Constituţională, prevedeau posibilitatea
acordării gradului de general tuturor coloneilor cu o vechime în grad de
minimum 5 ani şi cu calificativul „foarte bun". Aşadar, se consideră că,
„practic, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nesocoteşte o decizie a Curţii
Constituţionale, aplicând legea de la momentul formulării acţiunii în instanţă
(2005) şi nu de la momentul judecării cauzei (2007). In mod surprinzător,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nici măcar nu aminteşte de Decizia Curţii
Constituţionale. Ba mai mult, aplică în speţă un text de lege inexistent,
deoarece prin Legea nr. 81 din 30 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007,
textul art. 66 din Legea nr. 80/1995 a fost schimbat
ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384/2006". Se mai arată că
în vederea executării sentinţei, „prin Adresa cu nr. 1.560 din 20 noiembrie
2007, venită prin intermediul Biroului de executori judecătoreşti «Popescu
Sofica şi Popescu Florin», domnul Leordean Alexandru s-a adresat Preşedintelui
României, în speţă, Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din
cadrul Administraţiei Prezidenţiale, solicitând «acordarea gradului de
general de brigadă şi trecerea în rezervă cu noul
grad»."
Se precizează că la data formulării acţiunii de către
domnul Leordean Alexandru art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 avea următorul
cuprins: „Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în
grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă cel puţin 3 ani
în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau similare
şi care au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte bun», la
trecerea în rezervă sau direct în retragere li
se va acorda gradul de general de brigadă,
respectiv de general de flotilă aeriană sau contraamiral de flotilă, şi vor fi
trecuţi în rezervă sau direct în retragere cu noul grad.
Prevederile alin. 3 nu se aplică celor trecuţi în
rezervă sau direct în retragere prin aplicarea
art. 85 lit. e1)-I), art. 87 şi art. 88."
Pct. 10 al art. I din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 90/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
80/1995 prevede: „După alineatul 2 al articolului 66 se introduc alineatele
3 şi 4 cu următorul cuprins: «Coloneilor şi comandorilor în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, care
au o vechime în grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă
cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de
general, similare şi au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul
„foarte bun", la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se va
acorda gradul de general de brigadă, respectiv general de flotilă aeriană sau
contraamiral şi vor fi trecuţi în rezervă sau
direct în retragere cu noul grad.
Prevederile alin. 3 nu se aplică celor trecuţi în
rezervă sau direct în retragere prin aplicarea art. 85 lit. e1)-I),
art. 87 şi art. 88.»
Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.
384/2006, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 66 alin. (3) din
Legea nr. 80/1995, Parlamentul a adoptat Legea nr. 81/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, articolul menţionat având următoarea
redactare: „Coloneilor şi comandorilor în activitate, care au o vechime în
grad de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă de cel puţin 3
ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad de general sau
similare şi care au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul «foarte
bun», la trecerea în rezervă sau direct în retragere li se poate acorda
gradul de general de brigadă cu o stea, respectiv de general de flotilă
aeriană cu o stea sau contraamiral de flotilă cu o stea, şi vor fi trecuţi în
rezervă sau direct în retragere cu noul
grad."
2. In drept: se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra
existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele
României, pe de o parte, şi puterea judecătorească, reprezentată în cauza de
faţă prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflict ivit ca urmare a
nesocotirii de către instanţa supremă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384
din 4 mai 2006. „Nesocotirea de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
deciziei Curţii Constituţionale pune Preşedintele României în imposibilitatea
de a respecta în acelaşi timp şi hotărârea instanţei judecătoreşti şi decizia
Curţii Constituţionale."
Se mai arată că solicitarea îndeplineşte condiţiile
constituţionale şi legale pentru a se constata existenţa unui asemenea
conflict. De asemenea, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie, de exemplu, Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, precum şi doctrina de
drept constituţional referitoare la nesocotirea deciziilor Curţii.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, cererea a fost comunicată
părţilor aflate în conflict, solicitându-le să îşi exprime, în scris, punctul de
vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a
acestuia.
Preşedintele României nu
a comunicat punctul său de vedere, socotind că toată documentaţia anexată la
cerere, ca şi argumentaţia acesteia, sunt îndestulătoare.
Preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a comunicat, cu Adresa nr. 159 din 6 octombrie
2008, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.755 din 6 octombrie
2008, punctul său de vedere, potrivit căruia în prezenta cauză „nu se poate
vorbi despre existenţa unui conflict de competenţe şi cu atât mai puţin de
existenţa unui blocaj instituţional". In acest sens, arată că, „de
principiu", hotărârea judecătorească nu poate constitui prin ea însăşi
izvor al unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât o hotărâre
judecătorească, definitivă şi irevocabilă „are putere de lege, în virtutea principiului res iudicata pro veritate habetur, şi este executată în numele Preşedintelui României, ea neputând fi
reformată sau retractată decât în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de
lege, în speţă Legea nr. 554/2004 şi Codul de procedură civilă". Sub acest aspect, legislaţia civilă internă este în
deplin acord cu principiile din Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului
Miniştrilor al Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul
judecătorilor. Dacă s-ar accepta existenţa unui conflict juridic de natură
constituţională determinat de o hotărâre judecătorească, „efectele unei atare
constatări ar trebui să se finalizeze prin reformarea hotărârii de către o
autoritate din sfera sistemului organizării judecătoreşti, lucru inacceptabil
într-un stat de drept". Or, „este unanim acceptat şi recunoscut faptul că
nicio autoritate publică nu are competenţa de a desfiinţa, modifica sau lipsi
de efecte juridice o hotărâre judecătorească". Altfel, s-ar crea „un
precedent prin care, în urma denaturării raţiunilor şi rolului instituţiei
juridice a conflictului juridic de natură constituţională, s-ar
instituţionaliza, pe cale jurisprudenţială, o procedură constituţională de
lipsire de efecte juridice a hotărârilor judecătoreşti".
Se mai arată că, de altfel, cauza în care au fost
pronunţate hotărârile Curţii de Apel Bucureşti şi Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, nici Administraţia Prezidenţială, care este parte în proces, şi nici
Preşedintele României, care nu a avut această calitate, „nu au fost obligate în
niciun fel." In această cauză părţi au fost reclamantul Leordean Alexandru
şi pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia Prezidenţială, iar obiectul
acţiunii în contencios administrativ a fost contestarea legalităţii ordinului
emis de ministrul apărării naţionale, în sensul anulării lui, precum şi
recunoaşterea dreptului reclamantului conform dispoziţiilor art. 66 alin. (3)
din Legea nr. 80/1995, în redactarea anterioară declarării lor ca fiind
neconstituţionale. Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, s-au pronunţat asupra legalităţii ordinului emis de
ministrul apărării naţionale în raport cu dispoziţiile în vigoare la data
emiterii lui, „iar nicidecum asupra obligaţiei Preşedintelui României de a
emite decretul prin care să acorde reclamantului gradul de general". In
continuare, se arată că, într-adevăr, prin Decizia Curţii Constituţionale nr.
384 din 4 mai 2006, prevederile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 au fost
declarate neconstituţionale, iar Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal, deşi a făcut referire la aceasta în
Sentinţa civilă nr. 3.602 din 13 decembrie 2006, a respins acţiunea
reclamantului. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând recursul
împotriva acestei sentinţe, a modificat-o, a rejudecat cauza şi, „prin
raportare la dispoziţiile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat
(declarate ulterior neconstituţionale) şi, fără a
face referire la decizia Curţii Constituţionale, a admis acţiunea reclamantului
Leordean Alexandru". Decizia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.
2.289 din 2 mai 2007 „este invocată ca izvor al conflictului juridic de natură
constituţională", „întrucât l-a pus pe Preşedintele României în
imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotărârea instanţei
judecătoreşti (Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007 a Inaltei Curţi) şi decizia
Curţii Constituţionale (Decizia nr. 384 din 4 mai 2006).
In concluzie, Preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie consideră că nu există un conflict juridic de natură constituţională,
întrucât Preşedintele României nu a fost parte în proces, obiectul acţiunii a
fost contestarea legalităţii ordinului emis de ministrul apărării, precum şi că
dispozitivul Hotărârii nr. 2.289/2007 stabileşte explicit obligaţiile pârâtului
Ministerul Apărării Naţionale, iar nu „obligarea Preşedintelui României să
emită decretul pentru avansarea reclamantului Leordean Alexandru în gradul de
general". Aşadar, „rezultă fără putinţă de tăgadă că a fost respectată
întru totul Decizia Curţii Constituţionale
nr. 384 din 4 mai 2006 şi nu s-a dispus nicio obligaţie în sarcina Şefului
Statului, de natură a aduce atingere competenţelor sale constituţionale".
In situaţia în care ar exista o eroare de judecată, constând în interpretarea
sau aplicarea greşită a legii, aceasta poate constitui motiv de promovare a
uneia dintre căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură
civilă. „Orice altă modalitate juridică sau ajuridică" de retractare a
unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de către o altă
autoritate publică decât autoritatea judecătorească ar constitui o încălcare a
principiului separaţiei puterilor în stat. In plus, în cauză, cei chemaţi să
pună în executare decizia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie „au deschisă calea
procedurală a lămuririi dispozitivului, prevăzută de art. 2811 din Codul de procedură
civilă".
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu a comunicat punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic
de natură constituţională dintre Preşedintele României, pe de o parte, şi
puterea judecătorească reprezentată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe
de altă parte, susţinerile reprezentantului Preşedintelui României, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi art. 1, 10, 34 şi 35 din
Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra cererii de soluţionare a conflictului
juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României, pe de o parte,
şi puterea judecătorească reprezentată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
pe de altă parte.
In esenţă, prin cererea formulată se solicită Curţii
Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură
constituţională ivit ca urmare a nesocotirii de către instanţa supremă a unei
decizii a Curţii Constituţionale. Nesocotirea de către Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie a deciziei Curţii Constituţionale pune Preşedintele României în
imposibilitatea de a respecta în acelaşi timp şi hotărârea instanţei
judecătoreşti şi decizia Curţii Constituţionale.
Analizând cererea formulată şi documentele depuse la
dosar, Curtea constată existenţa unui conflict juridic de natură
constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, conflict generat de nesocotirea de către
instanţa supremă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 451 din 24 mai 2006.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, „(4) Deciziile Curţii
Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data
publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru
viitor". In temeiul acestor prevederi
constituţionale, preluate de dispoziţiile art. 11 lit. C alin. (3) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Decizia
Curţii nr. 384 din 4 mai referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor
militare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006. Prin decizia
menţionată, Curtea Constituţională, admiţând excepţia, a constatat că
dispoziţiile art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 sunt neconstituţionale,
întrucât prevăd „într-o formă imperativă avansarea în grad a coloneilor şi
comandorilor", astfel că „atribuţia Preşedintelui României prevăzută de
art. 94 lit. b) din Constituţie apare în acest caz ca o intervenţie formală pentru îndeplinirea unor prevederi
legale". In consecinţă, potrivit procedurii constituţionale şi legale în
cazurile de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, prin Legea nr.
81/2007 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor
militare, art. 66 alin. 3 din lege a fost modificat în sensul că, la trecerea
în rezervă sau direct în retragere, coloneilor şi comandorilor în activitate li se poate acorda gradul de general de
brigadă cu o stea. Aşadar, prin noua redactare, art. 66 alin. 3 din Legea nr.
80/1995 privind Statutul cadrelor militare este în concordanţă cu cele statuate
de Curtea Constituţională în decizia menţionată, în sensul că acesta prevede
posibilitatea, în condiţiile legii, iar nu obligaţia acordării gradului.
Curtea constată, de asemenea, că în calitate de şef al
statului şi comandant al forţelor armate, Preşedintele României îndeplineşte şi
atribuţiile prevăzute de art. 94 din Constituţie, între care şi cea de la lit.
b) a acestui articol privind acordarea gradelor de mareşal, de general şi de
amiral. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 384 din 4
mai 2006, această atribuţie „reprezintă un drept al Preşedintelui, iar nu o
obligaţie, astfel că şeful statului are posibilitatea de a aprecia dacă acordă
sau nu aceste grade, fără a fi condiţionat de lege, aşa cum este în cazul
atribuţiei privind numirile în funcţii publice".
Prin Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunţată de
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal în Dosarul nr. 34.763/2/2005, a fost admis recursul declarat de domnul
Alexandru Leordean împotriva Sentinţei civile nr. 3.602 din 13 decembrie 2006 a
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,
„cu obligarea pârâtului să emită proiectul de decret către Preşedintele
României, pentru avansarea reclamantului". In baza acestei decizii, care
s-a întemeiat, în drept, pe prevederile art. 66 alin. 3 din Legea nr. 80/1995,
în redactarea a cărei neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea
Constituţională prin Decizia
nr. 384 din 4 mai 2006, domnul Alexandru Leordean s-a adresat Preşedintelui
României prin intermediul Biroului de executori judecătoreşti „Popescu Sofica
şi Popescu Florin", solicitând „acordarea gradului de general de brigadă
şi trecerea în rezervă cu noul grad". Din documentele depuse la dosar,
Curtea reţine că părţi în proces au fost reclamantul Leordean Alexandru şi
pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia Prezidenţială. Or,
potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea
Preşedintelui României, pentru exercitarea prerogativelor atribuite acestuia
prin Constituţie şi alte legi se organizează Administraţia Prezidenţială, ca
instituţie publică cu personalitate juridică. In sensul legii, prin Administraţia
Prezidenţială se înţelege serviciile publice aflate la dispoziţia
Preşedintelui României, cu atribuţii stabilite prin regulamentul propriu, între
care şi reprezentarea acestuia, ca în speţă, la instanţele judecătoreşti.
Administraţia Prezidenţială nu îndeplineşte însă şi atribuţiile exclusive ale
Preşedintelui, de exemplu, acordarea gradelor militare. Cu toate acestea, prin
dispozitivul Deciziei nr. 2.289 din 2 mai 2007 a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ, în care părţi au fost Ministerul
Apărării Naţionale şi Administraţia Prezidenţială, Preşedintele României este
obligat să emită un decret pentru avansarea în grad a reclamantului.
Aşa fiind, faţă de cele expuse, Curtea Constituţională
constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între
Preşedintele României, pe de o parte, şi puterea judecătorească, reprezentată
în cauza de faţă prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conflict ivit ca
urmare a nesocotirii de către instanţa supremă a Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006 şi a dispoziţiilor legale în vigoare,
având drept consecinţă imposibilitatea respectării de către Preşedintele
României, în acelaşi timp, a Deciziei nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunţată de
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 34.763/2/2005, si a Deciziei
Curţii Constituţionale.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta
decizie, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile
art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34, 35 şi 36 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Curtea Constituţională constată că există un
conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o
parte, şi puterea judecătorească, reprezentată de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, pe de altă parte, în sensul art. 146 lit. e) din Constituţie şi al
practicii instanţei de contencios constituţional în materie, produs în
condiţiile neluării în considerare de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 384 din 4 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 24 mai 2006, precum şi a dispoziţiilor legale în
vigoare.
2. Curtea Constituţională
constată că Decizia nr. 2.289 din 2 mai 2007, pronunţată de Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie -Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul
nr. 34.763/2/2005 nu este opozabilă Preşedintelui României, care nu a fost
parte în proces.
3. Curtea Constituţională
constată că, potrivit art. 94 lit. b) din Constituţie, acordarea gradului de
general reprezintă o atribuţie exclusivă a Preşedintelui României.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi
la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin-Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu