DECIZIE   Nr. 122 din 16 noiembrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 11 din 23 ianuarie 1995

    Vasile Gionea            - presedinte
    Miklos Fazakas           - judecator
    Ioan Muraru              - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Constantin Burada        - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena si Hriny David Iosif impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 1 iunie 1994.
    La apelul nominal au lipsit partile.
    Procedura de citare legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera ca recursul este declarat in termen si motivat.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, decizia fiind legala si temeinica.
    Avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 223/1974, invocata de Hriny Mihai, Hriny Magdalena si Hriny David Iosif in Dosarul nr. 970/1993 al Curtii de Apel Cluj, Sectia civila si de contencios administrativ.
    In motivarea deciziei, s-a retinut ca prin decizii anterioare - nr. 14 si 15 din 10 martie 1993 - Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 223/1974, astfel ca, potrivit practicii sale constante, asa cum rezulta din Deciziile nr. 27/1993 si nr. 36/1993, o exceptie privind aceleasi dispozitii legale, respinsa, dar reiterata de alte parti, nu poate fi solutionata decat prin respingere, intrucat decizia anterioara este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie.
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/1994, Hriny Mihai, Hriny Magdalena si Hriny David Iosif au declarat recurs solicitand admiterea lui si modificarea hotararii in sensul admiterii exceptiei, deoarece: Decretul nr. 223/1974 contravine atat Constitutiei, cat si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si incalca dreptul de proprietate; a constata neconstitutionalitatea prevederilor sale nu inseamna a da caracter retroactiv Constitutiei actuale; Declaratia Universala a Drepturilor Omului isi produce efectele si in prezent, in temeiul art. 20 din Constitutie.
    Intrucat exceptia a fost solutionata potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca instanta, prin incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, nu s-a preocupat de semnificatia momentului in care se plaseaza actul normativ apreciat ca neconstitutional si ca sunt de competenta Curtii numai exceptiile formulate cu privire la actele normative adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei. De asemenea, Guvernul considera ca nu santem in fata unei exceptii de neconstitutionalitate atunci cand sunt in discutie acte normative anterioare Constitutiei, in asemenea situatii instanta urmand sa aplice art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au trimis puncte de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata, motivele de recurs invocate, dispozitiile Decretului nr. 223/1974, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata ca recursul nu este intemeiat.
    Curtea Constitutionala are rolul de garant al suprematiei Constitutiei din 1991. Drept consecinta, legile si celelalte acte normative emise intr-o ordine constitutionala anterioara puteau fi analizate, sub aspectul constitutionalitatii, numai in raport cu acea ordine si de catre organismele pe care Constitutia, atunci in vigoare, le prevedea. De aceea critica facuta din acest punct de vedere este nefondata, deoarece ar insemna ca ar da efect retroactiv Constitutiei actuale, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989, astfel incat examinarea sa sub aspectul constitutionalitatii nu mai este posibila, asa cum corect s-a retinut si prin decizia atacata cu recurs.
    Pentru aceleasi considerente, nu poate fi primita nici critica adusa deciziei in sensul ca Decretul nr. 223/1974, fiind contrar Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, sunt incalcate dispozitiile art. 20 din Constitutie, fiind, de principiu, ca un act normativ poate fi supus controlului constitutionalitatii, asa cum s-a aratat, numai daca este in vigoare.
    Examinind si din oficiu decizia recurata, se constata ca nu sunt motive care sa justifice modificarea ei, astfel incat recursul urmeaza a fi respins. Vazand si prevederile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena si Hriny David Iosif impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 1 iunie 1994.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 16 noiembrie 1994.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. dr. VASILE GIONEA

                        Magistrat asistent,
                        Constantin Burada