DECIZIE Nr.
122 din 15 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea concurentei
nr. 21/1996 si art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul
acces la informatiile de interes public
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 229 din 3 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de
interes public, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prestige Trading" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005) al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenţei,
reprezentat de doamna Loredana Criveanu, inspector de concurenţă,
constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părţii
prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi din
documentele internaţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.694/1/2005
(2.077/2005), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi ale art. 12 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Prestige
Trading" - S.R.L. din Bucureşti într-un recurs
prin care se solicită desfiinţarea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 280 din 11 octombrie 2004.
In motivarea excepţiei se susţine că textele de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5),
ale art. 11 alin. (2), ale art. 20, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24,
ale art. 31, 53 şi ale art. 124
alin. (2), precum şi ale art. 6
şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, art. 14 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi
art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Contrarietatea constă în aceea că: dreptul la apărare consacrat de art. 24 presupune şi obligaţia instanţei de
judecată de „a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în
condiţiile prevăzute de lege, prin dreptul de a lua cunoştinţă de probele
administrate de partea adversă, de a le discuta în condiţii de
contradictorialitate şi de a le combate prin administrarea probelor necesare în
apărare". Aşa fiind, „nu poate exista un proces echitabil dacă uneia din
părţile participante în procesul civil nu i se permite să ia cunoştinţă de
probele administrate de adversarul său, întrucât părţile nu îşi vor mai pleda
cauza «în aceleaşi condiţii», deci în condiţii de egalitate"; termenul de
justiţie folosit de art. 124 alin. (2) „trebuie
interpretat în înţelesul său larg, şi anume acela de
administrare a justiţiei, de activitate desfăşurată de organele de justiţie în
cauzele penale, civile, comerciale"; art. 16 privind „egalitatea în faţa justiţiei", dispoziţii din tratate
şi pacte referitoare la drepturile omului, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, în conformitate cu care persoana are dreptul la examinarea litigiului
în mod echitabil, public şi de către un tribunal independent şi imparţial,
implică respectarea cerinţelor referitoare la acordarea aceloraşi drepturi
procesuale părţilor, fără deosebire, privilegii sau restricţii, judecarea
proceselor, pentru toţi cetăţenii, de către aceleaşi organe şi potrivit
aceloraşi reguli procedurale, obligaţia instanţei de judecată de a asigura
echilibrul în situaţia procesuală a părţilor, prin încunoştinţarea acestora cu
privire la termenele de judecată şi drepturile pe care le au prin comunicarea
actelor de procedură şi înscrisurilor folosite pentru dovedirea susţinerilor
lor. Atunci când instanţa de judecată pronunţă soluţia fără ca probele să fie
cunoscute şi discutate de partea adversă, se înfrânge principiul constituţional
al egalităţii în drepturi, prin diferenţa de tratament juridic aplicat în
cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă şi în condiţiile
existenţei unei disproporţii „între scopul urmărit prin tratament inegal şi
mijloacele folosite". Pentru aceste argumente, autorul excepţiei consideră
că „interdicţia de a lua cunoştinţă de actele depuse de Consiliul Concurenţei,
în temeiul art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, pe motiv că sunt confidenţiale, încalcă dreptul la apărare şi la un
proces echitabil, cât şi principiul egalităţii în faţa justiţiei",
drepturi şi libertăţi constituţionale al căror exerciţiu poate fi restrâns
numai în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie. De asemenea, consideră că încălcarea dreptului la
apărare şi la un proces echitabil prin acest text de lege „este cu atât mai
evidentă" cu cât „accesul la documentele, datele şi informaţiile
confidenţiale poate fi acordat prin decizia preşedintelui Consiliului
Concurenţei, deci a părţii cu care ne judecăm, fără ca legea să stabilească
nişte criterii obiective pentru care să se poată refuza acest acces". Cu
referire la prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 544/2001,mai arată că acestea sunt contrare
şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată,
prevederile de lege criticate fiind constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
arată că art. 49 alin. (3) din Legea nr. 21/1996,
devenit art. 44 alin. (3) ca urmare a republicării
legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
742 din 16 august 2005, face parte „din procedura
administrativă" şi, „după cum reiese din motivarea autoarei, la momentul
desfăşurării acestei proceduri, reclamanta a avut acces la documentele
dosarului". In consecinţă, apreciază că nu sunt încălcate prevederile
constituţionale şi din documentele internaţionale invocate. Consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 544/2001 nu este motivată şi, de
altfel, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie priveşte numai informaţiile de interes public, iar
legea criticată permite oricărei persoane accesul neîngrădit la acestea. Or, în
cauză informaţiile solicitate „ţin de activitatea unei
persoane juridice ce excede sferei de aplicare a legii mai sus amintite."
Avocatul Poporului consideră
că art. 44. alin. (3) din Legea nr. 21/1996 şi art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
544/2001 sunt constituţionale, întrucât ele nu
contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate, iar prevederile
din documentele internaţionale menţionate nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale
reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, îl constituie prevederile art. 49
alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi art. 12
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public.
Cât priveşte art. 49 alin. (3)
din Legea nr. 21/1996, Curtea constată că, în urma
renumerotării textelor şi a republicării Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16
august 2005, acesta a devenit art. 44 alin. (3). In
consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la acest
din urmă articol, care are următorul cuprins: „Documentele, datele şi
informaţiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori
sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii
sau extrase decât prin decizie a preşedintelui Consiliului Concurenţei. "
Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul
acces la informaţiile de interes public, în redactarea
cuprinsă în articolul unic pct. 2 din Legea nr.
371/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 837 din 11 octombrie 2006, şi în articolul unic pct. 2 din Legea nr.
380/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, prevede: „(1)Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la
art. 1 şi,
respectiv, la art. 111, următoarele informaţii: [...] c) informaţiile privind
activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi
principiului concurenţei loiale, potrivit legii."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt: art. 1 alin. (3) referitor la
statul de drept şi alin. (5) privind
obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor; art. 11 alin. (2) care prevede că „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern" şi art. 20 în legătură cu „
Tratatele internaţionale privind drepturile
omului"; art. 16 alin. (1) şi (2) conform
cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nimeni
nu este mai presus de lege; art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea lui
într-un termen rezonabil, art. 24 privind „Dreptul la apărare", art. 31 privind „Dreptul
la informaţie", art. 53 referitor la „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia est unică, imparţială şi egală pentru
toţi".
Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil" - şi art. 18 - „Limitarea folosirii
restrângerii drepturilor", ambele din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
art. 14 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacră
egalitatea oamenilor în faţa tribunalelor şi procedura în faţa acestora, precum
şi art. 10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul persoanei la un tribunal
independent şi imparţial.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Autorul excepţiei susţine că
prevederile art. 44 alin. (3) din
Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, potrivit cărora consultarea ori obţinerea de copii sau
extrase de pe documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care
prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, se poate face doar
pe baza deciziei preşedintelui Consiliului Concurenţei, încalcă dispoziţiile
art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 11 alin. (2), ale art.16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3),
ale art. 24, 31, 53 şi' ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că textul
de lege criticat instituie unele măsuri referitoare la clasificarea şi
accesibilitatea la documentele cu caracter de secret de stat sau confidenţiale
din dosarul cauzei, care ţin de activitatea Consiliului Concurenţei, ce se
desfăşoară într-o procedură administrativă, pentru realizarea atribuţiilor ce-i
sunt conferite prin lege. Textul legii nu exclude accesul la astfel de
documente, dar el poate fi asigurat în anumite condiţii, doar pe baza unei
decizii prealabile, motivată, a preşedintelui Consiliului Concurenţei, care, în
final, ca orice act administrativ, este supusă controlului de legalitate al
instanţelor de contencios administrativ.
Textul de lege criticat nu conţine restricţii cu
privire la probe sau la condiţiile de administrare a acestora în cadrul
soluţionării cauzei în contencios administrativ, ci dispune, aşa cum s-a
arătat, unele măsuri referitoare la desfăşurarea procedurii administrative în
cadrul activităţii Consiliului Concurenţei, la care, de altfel, din actele
dosarului rezultă că autorul excepţiei a avut acces.
Codul de procedură civilă reglementează modalitatea de
propunere, încuviinţare şi administrare a probelor, precum şi principiul
potrivit căruia instanţa soluţionează cauza în baza propriei sale convingeri,
formată cu luarea în considerare a ansamblului de probe
administrate.
Prin Incheierea din data de 16 februarie 2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea
formulată de recurenta-reclamantă Societatea Comercială „Prestige Trading" - S.A. - Bucureşti
de acordare a accesului la documentele confidenţiale prezentate Inaltei Curţi
de către intimatul-pârât Consiliul Concurenţei, urmând ca acestea să fie avute
în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei. In luarea acestei măsuri,
instanţa a constatat că la dosarul cauzei nu există o decizie prin care să-i fi
fost acordat recurentei reclamante accesul pentru consultarea documentelor în
discuţie, aşa cum prevede art. 44 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996.
Ca atare, încuviinţarea sau respingerea unor probe în
cadrul procesului nu reprezintă o problemă de control constituţional, ci
priveşte strict o problemă de aplicare a legii de către instanţa în faţa căreia
a fost dedusă cauza spre judecată.
Faţă de considerentele arătate, Curtea constată că art.
24 din Constituţie, invocat ca
fiind încălcat, garantează dreptul la apărare în tot cursul procesului, iar nu
în cadrul unui control administrativ. De asemenea, nu se poate reţine
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16
alin. (1), interpretate în coroborare cu cele ale art. 4, referitoare la criteriile egalităţii în drepturi, întrucât art. 44 alin. (3) din legea criticată „instituie
un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie,
fără nicio deosebire". Şi invocarea contradicţiei dintre textul de lege
criticat şi art. 20 din
Constituţie urmează a fi respinsă, deoarece aceste prevederi constituţionale
privesc doar reglementări din domeniul drepturilor omului, iar în cauză,
autorul excepţiei este o persoană juridică.
Curtea, constată că în legătură cu art. 1 alin. (3) si (5), art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21
alin. (3), art. 31, art. 53 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, invocate ca
fiind încălcate, nu au fost formulate motive de neconstituţionalitate, astfel
că, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
controlul nu poate fi exercitat.
Prin urmare, criticile fiind neîntemeiate, Curtea
Constituţională respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996.
II. Cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces
la informaţiile de interes public, prin raportare la
art. 31 din Constituţie, Curtea reţine că art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile privind
activităţile comerciale sau financiare, dacă publicarea acestora aduce atingere
dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului
concurenţei loiale, potrivit legii.
Dreptul la informaţie, aşa cum este consacrat de art. 31 din Constituţie, se referă la orice
informaţie de interes public şi nu poate fi îngrădit, sens în care legiuitorul, prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 a precizat că „prin informaţie de interes public se înţelege
orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultată din activităţile unei
autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau
de modul de exprimare a informaţiei". Potrivit
art. 2 lit. a) din lege, prin „autoritate sau
instituţie publică" se înţelege „orice
autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse
financiare publice, orice regie autonomă, companie naţională, precum şi orice
societate comercială aflată sub autoritatea unei autorităţi publice centrale
ori locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate
administrativ-teritoriala este acţionar unic ori majoritar".
Din întreg conţinutul legii
rezultă că oricărei persoane i se asigură accesul liber şi neîngrădit la
informaţiile de interes public pe care are dreptul să le solicite şi să le
obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, astfel încât informaţiile
referitoare la activităţile comerciale nu au caracterul unor informaţii de
interes public, ci sunt informaţii de drept privat, exceptate conform art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 de la accesul liber al cetăţenilor.
Stabilirea, în mod concret, a informaţiilor pe care legea le exceptează de la accesul liber al
cetăţenilor nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare
şi aplicare a legii de către instanţa de judecată şi, de altfel, în realitate,
autorul excepţiei nici nu a formulat critici de neconstituţionalitate cu
privire la acest text de lege.
Cât priveşte invocarea încălcării prin textul de lege
criticat a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (2), art. 16 alin.
(2) şi art. 53 din Constituţie, Curtea constată că în legătură cu acestea nu sunt
formulate motive de neconstituţionalitate. Aşa fiind, având în vedere
prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi
motivate", simpla enunţare în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii
din Constituţie nu poate fi analizată.
Aşa fiind, Curtea respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 544/2001.
Faţă de cele de mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de
interes public, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prestige Trading" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 8.694/1/2005 (2.077/2005) al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu