DECIZIE Nr.
1219 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si
ale art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi
ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Vilian Ciucă în Dosarul nr.
5.712/4/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin încheierea din 5 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.712/4/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi
ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Vilian Ciucă cu
ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe civile
pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin care această instanţă
şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Câmpina.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate, prin aceea
că stabilesc competenţa teritorială a judecătoriei în circumscripţia căreia a
fost săvârşită fapta în vederea soluţionării plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încalcă egalitatea în
drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi
prezumţia de nevinovăţie. In acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate
lezează interesele personale şi profesionale ale contestatorului care
domiciliază la zeci de kilometri faţă de locul constatării contravenţiei şi
care trebuie să se deplaseze lunar la acea instanţă, cu toate că există
instanţe egale în grad situate mai aproape de domiciliul său. In plus, poliţia
rutieră are structuri identice în toate unităţile administrativ-teritoriale şi
contravenientul trebuie prezumat ca nevinovat până la soluţionarea cauzei,
astfel încât nu se justifică nici din acest punct de vedere acţionarea în
judecată la instanţa de la locul săvârşirii faptei. De asemenea, arată că
dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu sub două
aspecte: pe de o parte, între persoana care contestă un proces-verbal de
constatare a unei contravenţii şi justiţiabilii care introduc acţiuni în
justiţie împotriva statului sau instituţiilor sale potrivit regulilor de
competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 8 din Codul de procedură
civilă, iar, pe de altă parte, între contestator şi unitatea de poliţie rutieră
din care face parte organul constatator.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 nu aduc nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 şi ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt
constituţionale, deoarece nu încalcă prevederile art. 16, 21 şi 23 din Legea
fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum
au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie
2007, şi ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002: „împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la
comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată
fapta.";
- Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la
aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă
de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 586 din 20 mai
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19
iunie 2008, şi Decizia nr. 528 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, prin care Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi aleart. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Vilian Ciucă în Dosarul nr. 5.712/4/2008 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică