DECIZIE Nr.
1216 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5),
(6), (7) si (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind
Directia National? Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 6 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5),
(6), (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Tănase în
Dosarul nr. 15.169/318/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că motivarea autorului
excepţiei priveşte modul în care s-a realizat probaţiunea în cauză, ceea ce nu
constituie o critică de neconstituţionalitate. De asemenea, controlul de
constituţionalitate se realizează prin raportare la prevederile Legii
fundamentale, iar nu prin raportare la dispoziţii cuprinse în alte acte
normative.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 15.169/318/2007, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
invocată de Gheorghe Tănase.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică modul în care a fost efectuată, în cauză, cercetarea
penală care, în opinia autorului excepţiei, nu a putut fi obiectivă, întrucât a
fost efectuată de ofiţeri de poliţie angajaţi ai Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al
procurorilor anticorupţie, iar nu de ofiţeri ai poliţiei judiciare subordonaţi
ai M.I.R.A. De asemenea, actele de urmărire penală nu au putut fi obiective,
deoarece au fost efectuate de specialişti în domeniul economic şi financiar,
angajaţi ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub îndrumarea procurorilor
anticorupţie, încălcându-se art. 131 alin. (2) din Constituţie. Se mai arată că
şi cercetarea tehnico-ştiinţifică a fost efectuată în cauză cu încălcarea
legii. Se concluzionează în sensul că „actele organului de urmărire penală
[...] contravin dispoziţiilor constituţionale."
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In opinia instanţei, normele criticate nu contravin dispoziţiilor invocate,
deoarece vizează competenţa organelor de cercetare penală, iar aceasta este
reglementată prin norme procedurale, ce reprezintă opţiuni ale legiuitorului
conforme Constituţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7) şi (8)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din
11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002 cu modificările
şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) In scopul
efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi
de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a
Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(2) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară
prevăzuţi la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea numai în cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al acestui
departament.
(3) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară pot
efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcţiei
Naţionale Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară
activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului.
(4) Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la
alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia
scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
(5) Detaşarea ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie
judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se face, la propunerea
nominală a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor, iar numirea acestora în funcţii se
face prin ordin al procurorului şef al acestui departament.
(6) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară sunt
detaşaţi în interesul serviciului pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea
prelungirii detaşării în funcţie, cu acordul acestora. [...]
(7) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot
primi de la organele ierarhic superioare nicio însărcinare.
(8 Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, pe
perioada numirii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, au drepturile şi
obligaţiile prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie,
cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Atribuţiile prevăzute
de lege pentru ministrul administraţiei şi internelor privind drepturile şi
răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se exercită
de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Atribuţiile privind
acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară
se exercită de ministrul administraţiei şi internelor, la propunerea
procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale
art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 131 alin. (2) şi (3) şi ale
art. 132 alin. (1) privind Rolul Ministerului Public şi, respectiv, Statutul
procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este
modul în care au fost efectuate cercetarea şi, respectiv, urmărirea penală în
cauză, concluzia autorului excepţiei fiind în sensul că „actele organului de
urmărire penală [...] contravin dispoziţiilor constituţionale." Asemenea
critici intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale,
care, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „decide asupra
excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă [...]".
Curtea constată totodată că s-a mai pronunţat, în
jurisprudenţa sa, asupra unora dintre dispoziţiile legale criticate în prezenta
cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 217 din 17 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din data de 17
martie 2009, şi, respectiv, Decizia nr. 968 din 30 octombrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea
a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 sunt constituţionale. Soluţia pronunţată anterior de
Curte, precum şi considerentele de principiu care o fundamentează sunt valabile
şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1)-(8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe
Tănase în Dosarul nr. 15.169/318/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta