DECIZIE Nr.
1210 din 5 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si art. 1541 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 801 din 30 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu
-judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu
-judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader
-judecator
Daniela Ramona Maritiu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si art. 1541 din Codul civil,
exceptie ridicata de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.758/325/2009, nr.
5.733/325/2009, nr. 9.104/325/2009, nr. 9.105/325/2009, nr. 9.106/325/2009, nr.
9.107/325/2009, nr. 9.108/325/2009, nr. 9.109/325/2009, nr. 9.110/325/2009, nr.
9.111/325/2009 si nr. 5.748/325/2009 ale Judecatoriei Timisoara.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 229D/2010 si nr. 284-293D/2010,
pune în discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt
îndeplinite conditiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 284-293D/2010 la Dosarul nr.
229D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. In acest sens,
arata ca obligatia mandatarului de a remite tot ceea ce ar fi primit în puterea
mandatului reprezinta un principiu general ce se aplica fiecarui contract de
mandat. In ceea ce priveste critica referitoare la dispozitiile art. 1073 din
Codul civil, arata ca ramâne la aprecierea judecatorului fixarea daunelor, fara
a contraveni prevederilor constitutionale invocate de catre autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2009, pronuntata în
Dosarul nr. 5.758/325/2009, si încheierile din 26 ianuarie 2010, pronuntate în
dosarele nr. 5.733/325/2009, nr. 9.104/325/2009, nr. 9.105/325/2009, nr.
9.106/325/2009, nr. 9.107/325/2009, nr. 9.108/325/2009, nr. 9.109/325/2009, nr.
9.110/325/2009, nr. 9.111/325/2009 si nr. 5.748/325/2009, Judecatoria
Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 1.073 si art. 1.541 din Codul civil, exceptie ridicata
de Chiarotto Tiziano.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 1073 din Codul civil
sunt neconstitutionale întrucât „dau nastere arbitrariului, instantele, în mod
subiectiv, având posibilitatea de a alege între obligarea debitorului fie la
îndeplinirea obligatiei, fie la dezdaunare, neexistând niciun criteriu de
evaluare a daunelor."
In ceea ce priveste dispozitiile art. 1541 din Codul
civil, apreciaza ca acestea sunt neconstitutionale în masura în care se
solicita mandatarului sa remita mandantului chiar si ce nu s-ar fi cuvenit
acestuia, creându-se astfel o diferenta nejustificata între contractul de
mandat si alte contracte similare, cum ar fi cel de asistenta juridica.
Judecatoria Timisoara arata
ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata
ca dispozitiile criticate se aplica în mod egal tuturor destinatarilor legii,
fara discriminari, fiind astfel respectat principiul egalitatii cetatenilor în
fata legii. Cât priveste invocarea prevederilor art. 21 si art. 24 din Legea
fundamentala, se arata ca prevederile legale criticate sunt norme de drept
substantial care nu îngradesc sub niciun aspect dreptul partilor interesate de
a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor
lor legitime si nici dreptul la aparare.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 1073 si art. 1541 din Codul civil, cu urmatorul
continut:
-Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exacta a obligatiei, si în caz contrar are dreptul, la
dezdaunare.";
- Art. 1541: „Mandatarul este dator, oricând i se va
cere, a da seama mandantului de lucrarile sale si de a-i remite tot aceea ce ar
fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi
cuvenit mandantului."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii
legale, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la
justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 53 privind restrângerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 57 privind exercitarea
drepturilor si a libertatilor, art. 124 privind înfaptuirea justitiei si art.
135 privind economia României.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile art. 1541 din Codul civil se refera la obligatia
mandatarului de a da socoteala si de a raspunde pentru îndeplinirea mandatului.
Aceasta obligatie reprezinta îndatorirea mandatarului de a-i aduce la
cunostinta mandantului toate informatiile referitoare la demersurile si
rezultatele obtinute, precum si de a-i preda bunurile sau valorile primite în
temeiul mandatului, inclusiv înscrisurile doveditoare ale actelor juridice.
Obligatia mandatarului de a remite mandantului tot ceea
ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar
fi cuvenit acestuia din urma, este justificata de faptul ca actele juridice pe
care mandatarul le-a încheiat produc efecte direct între terti si mandantul în
numele caruia au fost încheiate acele acte, iar nu între mandatar si terti.
Daca tertul doreste restituirea unei sume sau a unui bun, el va actiona direct
pe mandant, care va trebui sa restituie ce a obtinut necuvenit. Mandatarul,
nefiind parte contractanta, nu are nicio obligatie în acest sens.
De asemenea, Curtea constata ca obligatia mandatarului
de a da socoteala pentru îndeplinirea mandatului este prevazuta si în alte
legislatii, de exemplu art. 1.993 din Codul civil francez (potrivit caruia
orice mandatar este obligat sa dea socoteala de gestiunea sa si sa justifice
mandantului în legatura cu tot ce a primit în virtutea procurii sale, chiar
daca ceea ce ar fi primit nu ar fi datorat mandantului) si art. 1.713 din Codul
civil italian (potrivit caruia mandatarul trebuie sa dea socoteala pentru
actiunile sale si sa-i înmâneze mandantului tot ceea ce a primit datorita
mandatului).
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia se
creeaza o diferenta nejustificata între contractul de mandat si cel de
asistenta juridica din perspectiva obligatiei de a da socoteala, Curtea
constata ca nici aceasta nu este întemeiata. Astfel, în analiza contractului ce
se încheie între avocat si clientul sau trebuie pornit de la dispozitiile Legii
nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Dispozitiile art. 3 din legea precizata evidentiaza modul în care se realizeaza
activitatea avocatului, iar potrivit art. 28 alin. (1) din aceeasi lege „avocatul
înscris în tabloul baroului are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice
persoana fizica sau juridica, în temeiul unui contract încheiat în forma
scrisa, care dobândeste data certa prin înregistrarea în registrul oficial de evidenta."
Din cuprinsul legii privind organizarea si exercitarea
profesiei de avocat, precum si din efectiva exercitare a acestei profesii
rezulta ca acest tip de contract - contractul de asistenta juridica - este un
contract complex care, desi prezinta unele asemanari cu contractul de mandat,
din specificul unor activitati pe care le poate desfasura avocatul, este
distinct de acesta din urma. In timp ce reprezentarea conventionala poate fi
facuta de orice persoana cu capacitate de exercitiu deplina, asistenta
avocatiala este de atributul exclusiv al avocatului. In virtutea contractului
de asistenta juridica se nasc drepturi si obligatii specifice profesiei de
avocat, drepturi si obligatii care nu pot fi regasite si în ceea ce priveste
mandatarul. De asemenea, Curtea observa ca tipologiile pe care activitatea
avocatului le îmbraca excedeaza celor cunoscute activitatii de mandatar.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1073 din Codul civil, Curtea constata ca prin Decizia nr.
432 din 15 aprilie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 425 din 6 iunie 2008, a statuat ca acest text stabileste regula de
principiu privind efectele obligatiilor, si anume de a da creditorului dreptul
de a urmari si de a obtine de la debitor îndeplinirea exacta a prestatiei la
care s-a obligat sau de a cere despagubiri în caz de neexecutare. Finalitatea
textului este evidenta si consta în realizarea drepturilor legale ale
creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligatia la care este
tinut în temeiul unui contract încheiat între parti, sub sanctiunea suportarii
unor despagubiri. Asemenea reglementari creeaza conditiile indispensabile
valorificarii dreptului de proprietate privata, dând expresie principiului garantarii
si ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular.
De asemenea, Curtea constata ca nu poate fi retinuta
nici critica potrivit careia textele de lege criticate contravin prevederilor
constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind
dreptul la aparare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau
al unor libertati, art. 57 privind exercitarea drepturilor si a libertatilor,
art. 124 privind înfaptuirea justitiei si art. 135 privind economia României.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si art. 1541 din Codul civil,
exceptie ridicata de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.758/325/2009, nr.
5.733/325/2009, nr. 9.104/325/2009, nr. 9.105/325/2009, nr. 9.106/325/2009, nr.
9.107/325/2009, nr. 9.108/325/2009, nr. 9.109/325/2009, nr. 9.110/325/2009, nr.
9.111/325/2009 si nr. 5.748/325/2009 ale Judecatoriei Timisoara.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 5 octombrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu