DECIZIE Nr. 121 din 16 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 607 si
610 din Codul civil
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 15 aprilie 2004

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 607 si 610 din Codul civil, exceptie ridicata de Elisabeta
Kopan si Alexandru Kopan in Dosarul nr. 4.425/2001 al Judecatoriei Medias.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, aratand ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la garantarea
dreptului de proprietate privata, intrucat legiuitorul, in temeiul art. 44
alin. (7) din Constitutie, republicata, a stabilit anumite limite rezonabile
ale exercitiului acestui drept, in considerarea asigurarii unei bune vecinatati
intre proprietari, restrangeri care nu afecteaza insasi existenta dreptului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
4.425/2001, Judecatoria Medias a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 607 si 610 din Codul civil, exceptie
ridicata de Elisabeta Kopan si Alexandru Kopan.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca singurul izvor
de drept pe teritoriul Romaniei este legea. In procesul de legiferare, in
conformitate cu prevederile constitutionale, pot fi adoptate legi
constitutionale, legi organice si legi ordinare. Se considera ca, pentru
asigurarea unei practici unitare pe teritoriul Romaniei, legislatia interna nu
mai poate face trimitere expresa la obiceiuri, potrivit dispozitiilor Legii
fundamentale, justitia infaptuindu-se in numele legii, iar nu in temeiul unor
norme care fac trimitere la cutume.
Asa fiind, autorii apreciaza ca se impune modificarea art. 607 si 610 din
Codul civil, pentru a se putea astfel "ocroti mai complet toate
componentele dreptului de proprietate, intr-o maniera moderna, ecologica si, de
ce nu, europeana".
Judecatoria Medias apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, intrucat finalitatea urmarita de legiuitor prin dispozitiile art.
607 si 610 din Codul civil a fost aceea de a proteja dreptul de proprietate si
de a preintampina tulburarea acestui drept prin abuz.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Guvernul arata ca, potrivit art. 588 din Codul civil, "legea supune pe
proprietar la osebite obligatii unul catre altul, fara chiar sa existe vreo
conventie intre dansii", ceea ce impune concluzia ca art. 607 si 610 din
Codul civil instituie niste restrictii in exercitarea dreptului de proprietate,
iar nu servituti propriu-zise, intrucat nu exista raportul dintre fondul
dominant si cel aservit care caracterizeaza notiunea de servitute.
In ceea ce priveste problema valorii obiceiului ca izvor de drept, se
observa ca din doctrina de drept civil s-a desprins ideea ca "au valoare
de drept numai acele obiceiuri la care textele legale fac trimitere expresa,
dar si in aceste cazuri, asemenea obiceiuri sunt incorporate de actul normativ
in cauza, astfel incat nu sunt izvoare distincte de actele normative". Asa
fiind, textele de lege criticate, care fac trimitere la obiceiurile locului, nu
incalca prevederea constitutionala cuprinsa in art. 124, conform careia
"justitia se infaptuieste in numele legii".
Avocatul Poporului constata ca dispozitiile art. 607 si 610 din Codul civil
sunt in conformitate cu prevederile art. 44 alin. (7) din Constitutie,
republicata, potrivit carora dreptul de proprietate trebuie exercitat in
conditiile respectarii bunei vecinatati si implica respectarea sarcinilor care,
potrivit legii si obiceiului, revin proprietarilor.
Se arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statutat, in mod
constant, ca nu poate modifica sau completa prevederea legala supusa
controlului.
Referitor la prevederile art. 73 si 124 din Legea fundamentala, se constata
ca acestea nu au incidenta in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 607 si 610
din Codul civil, care au urmatorul continut:
- Art. 607: "Nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decat in
departarea hotarata de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante
si recunoscute si in lipsa de regulamente si de obiceiuri, in departare de doi
metri, de la linia despartitoare a celor doua proprietati pentru arborii inalti
si de o jumatate de metru pentru celelalte plantatii si garduri vii".
- Art. 610: "Cel ce face un put sau o privata langa un zid fie comun
sau nu;
cel ce vrea sa cladeasca un camin sau o vatra, o fierarie, un cuptor sau o
soba, sa-i alature un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie langa zid un
magazin (depozit) de sare, sau gramezi de materii corozive;
e indatorat sa lase departarea prescrisa de regulamente si obiceiuri
particulare asupra unor asemenea obiecte, sau sa faca lucrarile prescrise de
aceleasi legi si regulamente spre a nu aduce vatamare vecinului".
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 73 alin. (1) si ale art. 124 alin. (1) din Constitutia
Romaniei, republicata, care au urmatorul continut:
- Art. 73 alin. (1): "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi
organice si legi ordinare".
- Art. 124 alin. (1): "Justitia se infaptuieste in numele legii".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca art. 607 si
610 din Codul civil reglementeaza servitutile stabilite de lege cu privire la
sadirea de arbori si la distantele si lucrarile intermediare cerute pentru
anumite constructii si au ca obiect utilitatea publica sau aceea a
particularilor, persoane fizice sau juridice.
Chiar daca, prin instituirea acestor servituti, titularul dreptului de
proprietate sufera o ingradire in exercitarea atributelor dreptului sau, avand
in vedere ca, pe aceasta cale, se preintampina exercitarea abuziva a dreptului,
evitandu-se aparitia starilor conflictuale intre vecini si, intrucat, potrivit
art. 44 alin. (1) din Constitutie, republicata, stabilirea continutului si a
limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al
legiuitorului, reglementarea legala, in sine, nu releva nici o contradictie cu
textele constitutionale de referinta. De altfel, art. 44 alin. (7) din Constitutie
prevede ca "dreptul de proprietate obliga [...] si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului".
Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa
stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel
incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste
limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub
acest aspect, Curtea retine ca, prin reglementarile deduse controlului,
legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si
potrivit competentei sale constitutionale.
Pe de alta parte, Curtea constata ca nu poate primi sustinerile autorilor,
potrivit carora obiceiul nu poate constitui izvor de drept, intrucat nici unul
dintre textele constitutionale de referinta invocate nu prevede in terminis
acest lucru. Or, in absenta unei interdictii exprese, o asemenea concluzie nu
poate fi dedusa pe cale de interpretare - asa cum procedeaza autorii exceptiei
- deoarece aceasta presupune a atribui legiuitorului constitutional ceea ce nu
a gasit cu cale sa prevada si, deci, a adauga la text, alterand vointa reala a
acestuia.
Curtea retine insa ca obiceiul sau cutuma nu poate reprezenta un izvor
distinct al dreptului civil, regulile de conduita consacrate de acesta
integrandu-se in ipotezele si dispozitiile normelor de drept in masura in care
acestea din urma fac trimitere expresa la obicei. Asa fiind, intrucat
servitutile care afecteaza proprietatea sunt reglementate de textele de lege
deduse controlului de constitutionalitate care fac trimitere la obiceiul
locului, critica referitoare la incalcarea art. 73 si 124 din Constitutie este
neintemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 607 si 610
din Codul civil, exceptie ridicata de Elisabeta Kopan si Alexandru Kopan in
Dosarul nr. 4.425/2001 al Judecatoriei Medias.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu