DECIZIE   Nr. 1209 din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 117 din 14 februarie 2008

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Ninosu                                -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Ion Tiucă                                      - procuror

Cristina Cătălina Turcu                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Parohia Romano-Catolică din Salonta în Dosarul nr. 591/833/2006 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 22 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 591/833/2006, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare şi în care s-a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată.

In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează în timp dreptul la acţiune în cazul prevăzut de art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, indiferent de cauza de nulitate, creând o situaţie mai favorabilă pentru posesorii bunurilor preluate în mod abuziv de regimul comunist.

Judecătoria Salonta, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, prin care se stabileşte un termen special de prescripţie a acţiunii în constatare a nulităţii absolute, nu aduce atingere dreptului de proprietate, soluţia legislativă fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, care au următorul conţinut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune prevăzut la art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 136 privind proprietatea.

Examinând excepţia, Curtea constată că prin Decizia nr. 663 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 25 ianuarie 2006, s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat, statuând că: prevederile art. III cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005 au preluat întocmai dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 101 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 1 aprilie 2005.

Astfel, Curtea a reţinut că reglementarea supusă controlului ce stabileşte un termen special de prescripţie a acţiunii în constatarea nulităţii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natură a aduce vreo atingere dreptului de proprietate. Curtea a reţinut, totodată, că soluţia legiuitorului este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Soluţia pronunţată şi considerentele care au stat la baza deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Cât priveşte prevederile art. 52 din Constituţie privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, se observă că acestea nu au incidenţă în speţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Parohia Romano-Catolică din Salonta în Dosarul nr. 591/833/2006 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu