DECIZIE Nr.
1207 din 11 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 pct. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 822 din 8 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 pct. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Marian Coslac Iaholnic în Dosarul nr. 57/81/2007
al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei,
avocatul ales Nicu Crişan din cadrul Baroului Bucureşti cu delegaţie la dosar
şi pentru părţile Gheorghe Moşneagu, Gheorghe Hreniuc, Ioan Corneliu Coroliuc
şi Eusebiu Tudor, avocatul ales Coriolan Voinea din cadrul Baroului Bucureşti
cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia.
Apărătorul părţilor mai sus enunţate pune concluzii de
admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, deoarece argumentaţia autorului vizează necompetenţa materială a
instanţei militare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 57/81/2007, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 461 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Marian Coslac Iaholnic.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate contravin
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României în măsura în care se
interpretează că, atunci când contestaţia la executare are ca obiect hotărâri
judecătoreşti privind atât militari, cât şi civili, competenţa de soluţionare
revine instanţei militare.
Curtea Militară de Apel opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Contestaţia la
executare, dispoziţii care au următorul cuprins:
„In cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d),
contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art.
460, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce
se execută."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură care,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „sunt prevăzute numai prin
lege." Aşa fiind, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa
competenţa instanţelor judecătoreşti, fără a se înţelege că prin aceasta este afectat principiul egalităţii în
drepturi, normele contestate aplicându-sefără nicio discriminare tuturor
persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.
Celelalte aspecte referitoare la interpretarea textului
legal criticat raportat la alte norme
procedural-penale excedează competenţei instanţei de contencios constituţional
care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, are abilitatea de a se pronunţa „numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 461 pct. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Marian Coslac Iaholnic în
Dosarul nr. 57/81/2007 al Curţii Militare de Apel.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru