DECIZIE Nr. 12 din 16 ianuarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin.
4 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 20 februarie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Ionut
Teodor Baba si Cristian Luca in Dosarul nr. 569/2002 al Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca prin textul de lege
criticat, pe de o parte, nu se instituie privilegii sau discriminari, care sa
contravina principiului egalitatii in drepturi prevazut de art. 16 din
Constitutie, iar pe de alta parte, nu se incalca dreptul fundamental la viata
ori la integritate fizica si psihica, consacrat de art. 22 din Legea
fundamentala. Se mai arata ca legiuitorul este singurul competent sa
reglementeze modul de tragere la raspundere a faptuitorilor care au savarsit
infractiuni, partea vatamata avand un rol strict determinat in cadrul
procedurii plangerii prealabile.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iulie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 569/2002,
Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal,
exceptie ridicata de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca, inculpati in dosarul
mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin.
(1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor
publice, precum si ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la integritate
psihica a persoanei. Se arata ca prin dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul
penal "se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru faptuitorii
unei infractiuni pentru care este necesara plangerea prealabila, contrar
dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece permit introducerea plangerii
prealabile numai impotriva unui faptuitor, iar ulterior, tragerea la raspundere
penala si a celorlalti participanti, asupra carora nu numai ca nu mai este
incident termenul de doua luni pentru introducerea plangerii, dar se permite si
exercitarea de presiuni asupra lor". Se mai arata ca "instituirea
unui regim discriminatoriu intre participantii la savarsirea faptei rezulta si
din aceea ca persoana vatamata poate cere introducerea in cauza si a celorlalti
participanti, impotriva carora nu formulase initial plangere si care nu au avut
posibilitatea sa se apere, considerand ca le sunt aplicabile dispozitiile art.
284 din Codul de procedura penala, referitoare la termenul de introducere a
plangerii prealabile".
Judecatoria Constanta apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece
prin dispozitiile legale criticate nu se creeaza un regim discriminatoriu in
cazul exercitarii actiunii penale impotriva tuturor participantilor, chiar daca
plangerea prealabila se face numai cu privire la unul dintre ei.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca din examinarea dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul
penal, care consacra principiul indivizibilitatii pasive a raspunderii penale,
nu se poate retine incalcarea principiului egalitatii in drepturi a
cetatenilor, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie. Dimpotriva,
dispozitiile legale criticate constituie o reflectare a prevederilor
constitutionale invocate. In cazul pluralitatii de infractori, daca plangerea
prealabila se face sau se mentine numai cu privire la unul dintre ei, toti
faptuitorii vor fi trasi la raspundere penala, chiar daca persoana vatamata nu
ar dori acest lucru. Infractiunea fiind unica si fiind rezultatul contributiei
tuturor faptuitorilor, ea constituie temeiul raspunderii penale pentru toti.
Daca persoana vatamata doreste ca unii dintre faptuitori sa fie iertati, ea se
poate impaca cu acestia; in acest caz legea prevede ca impacarea partilor
inlatura raspunderea penala, avand caracter personal. Guvernul mai arata ca
dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici prevederilor
art. 22 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu aduc atingere acestui drept
fundamental al omului. Obiectul reglementarii realizate prin dispozitiile
legale criticate il constituie doar tragerea la raspundere penala a tuturor
faptuitorilor, ca urmare a participarii lor la savarsirea unei infractiuni.
Pentru aceste motive se considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal este neintemeiata.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal
nu contravin prevederilor constitutionale invocate, deoarece nu contin
dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi ale omului, obiectul
reglementarii sale constituindu-l doar procedura de punere in miscare a
actiunii penale si angajarea raspunderii penale a tuturor participantilor la
comiterea unei infractiuni pentru care este necesara o plangere prealabila. In
concluzie, se considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de
vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost
sesizata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul
penal, care au urmatorul cuprins: "Fapta atrage raspunderea penala a
tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a
facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei."
Aceste dispozitii sunt considerate de autorii exceptiei ca fiind contrare
prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie, cu
motivarea ca ele creeaza un privilegiu pentru persoana vatamata, care, prin
plangerea prealabila cu privire numai la unul dintre participantii la
infractiune, determina tragerea la raspundere penala a tuturor celorlalti
participanti, iar prin tragerea la raspundere a acestora din urma, chiar dupa
doua luni de la introducerea plangerii, se aduce atingere integritatii psihice
a acestora, in contradictie cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constitutie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata.
Dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal consacra un principiu de
drept, acela al indivizibilitatii pasive a raspunderii penale, exprimate in
regula ca plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul participatiei
penale, atrage raspunderea penala a tuturor participantilor, chiar daca ea a
fost facuta sau se mentine numai cu privire la unul dintre acestia. Acest efect
al plangerii prealabile se produce chiar impotriva vointei persoanei vatamate,
astfel incat nu se poate vorbi de vreun privilegiu al acesteia si deci de o
incalcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 22
alin. (1) din Constitutie, deoarece tragerea la raspundere penala a
participantilor mentionati in plangere nu poate fi considerata ca o atingere
adusa integritatii psihice a acestora. A accepta o astfel de critica ar insemna
sa se admita ca orice tragere la raspundere penala sa fie considerata ca o
incalcare a integritatii psihice a infractorului.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal prin
Decizia nr. 183 din 20 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, respingand-o ca neintemeiata. Aceasta
decizie, ca si considerentele pe care ea se intemeiaza sunt valabile si in
cauza de fata, deoarece nu exista motive pentru schimbarea jurisprudentei
Curtii Constitutionale in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 4
din Codul penal, exceptie ridicata de Ionut Teodor Baba si Cristian Luca in
Dosarul nr. 569/2002 al Judecatoriei Constanta.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 ianuarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu